16. Curtea de Apel Constanța. Acțiune în pretenții împotriva unei societăți cu COMI și procedură principală de insolvență în Federația Rusă, procedură recunoscută pe teritoriul României prin hotărâre a Curții de Apel București. Suspendarea judecății până la soluționarea dosarului de insolvență. Creditor cu drept de preferință. Aplicarea și interpretarea art. 292 alin. 1 si 2 din Legea nr. 85/2014.

15. Curtea de Apel București. Cerere de recunoaștere procedură principală de insolvență și încuviințare valorificare bunuri. Societate cu COMI și procedura de insolvență în Italia. Lege aplicabilă. Condițiile recunoașterii procedurii principale, limitele verificării judiciare și efecte asupra activelor din România. Proba desemnării practicianului străin și atribuțiile acestuia.

14. ÎCCJ. Decizia nr. 6 din 15 mai 2023. Recurs în interesul legii. Efecte asupra procedurii insolvenței, ca procedură de executare silită colectivă, cu caracter special. În considerarea prevederilor art. 227 alin. (2) din Codul civil, sediile sucursalelor, reprezentanțelor teritoriale ori punctelor de lucru sunt sedii (secundare) ale persoanei juridice înseși, ce corespund noțiunii de „sediu al debitorului”.

13. Curtea de Apel București. Acțiune în pretenții, admisă de instanța de drept comun. Pârâtă cu COMI în Italia, aflată în procedură de insolvență (concordat preventiv). Natura juridică a sucursalei înregistrată în România și efectele operațiunilor desfășurate de sucursală în România. Aplicarea și interpretarea art. 19 și art. 20 din Regulamentul (UE) nr. 848/2015 privind recunoașterea și efectele în alt stat membru UE a hotărârii în materie de insolvență, prin care s-a interzis dreptul de a face plăți pentru creanțe anterioare. Consecințele nedeschiderii unei proceduri secundare de insolvență în România.

12. Judecătoria Sector 2 București. Procedură principală de insolvență în Austria. Cerere rezoluțiune contract de vânzare bun mobil. Art. 3 alin 1 raportat la art. 4 din Regulamentul (UE) nr. 848/2015. Lege aplicabilă. Necompetența instanțelor române.

11. Tribunalul Bistrița-Năsăud. Procedură secundară de insolvență. Debitor cu COMI și procedură de insolvență (concordat) în Italia. Inexistența unui sediu (establishment) în România. Cerere respinsă ca nefiind de competența instanțelor române cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditor.

10. Tribunalul București. Procedură secundară/teritorială de insolvență. Debitor cu sediu principal în Italia și sucursală în România. Cerere respinsă pentru lipsa capacității procesuale de folosință a debitoarei – sucursală.

9. Curtea de Apel București. Procedură secundară de insolvență. Debitor cu COMI în Italia si sucursală în România. Excepția lipsei capacității procesuale de folosință a debitoarei respinsă. Regulamentul nr. 848/2015 aplicat cu prioritate față de dispozițiile art. 43 din Legea nr. 31/1990.

8. Jurisprudență. Tribunalul Sibiu. Cerere de recunoaștere a unei creanțe declarată și recunoscută într-o procedură de insolvență a persoanei fizice din Germania, respinsă. Art. 19 și 20 din Regulamentul (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență, interpretare, limite.

7. Jurisprudență. Tribunalul București. Cerere de recunoaștere a unei proceduri de faliment din Noua Zeelandă respinsă. Inexistența reglementărilor care să permită recunoașterea în România a procedurilor de insolvență deschise societăților de asigurare desfășurate în state nemembre UE. Cerere de intervenție în interes propriu.