Dosar nr. _______________

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREȘTI

SECȚIA A-VI-A CIVILĂ

Decizia Civilă Nr. ....../2020

Ședința publică de la 16 Decembrie 2020

Completul constituit din:

PREȘEDINTE

Judecător

Grefier

Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta-contestatoare ......... împotriva Sentinței civile nr. 6438/25.10.2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București-Secția I Civilă în dosarul nr. .............în contradictoriu cu intimata ................. având ca obiect contestație la executare.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2020 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 396 C.pr.civ. având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea succesiv la data de 02.12.2020 și 16.12.2020 când a deliberat și a pronunțat hotărârea.

T R I B U N A L U L

Prin sentința civilă nr. 6438/25.10.2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București-Secția I Civilă în dosarul nr. ______________, a fost respinsă cererea formulată de contestatoarea ..........în contradictoriu cu intimata ............ca fiind neîntemeiată. A fost respinsă cererea privind întoarcerea executării silite ca fiind neîntemeiată. A fost obligată contestatoarea să achite intimatei suma de 3.570 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această soluție prima instanța a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. ........./12.12.2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. _____/299/2018, contestatoarea a fost obligată să plătească intimatei suma de ........... lei, cu titlu de contravaloare facturi fiscale, dobânda penalizatoare, precum și suma de 3.770 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Urmare a cererii de executare silită din 11.04.2019 ......formulate de intimata ............fost deschis dosarul execuțional nr. ...../2019 al .............în vederea punerii în executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. .........../12.12.2018, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. ........../299/2018.

Instanța a reținut că, la data de 23.05.2019, a fost consemnată la dispoziția executorului suma de ..........lei, debitul în cuantum de .........lei fiind eliberat creditorului la data de 15.02.2019 ....

Creditorul a stăruit în executare pentru penalitățile de întârziere, însă executorul judecătoresc, prin intermediul Încheierii din 24.05.2019, a dispus refuzul de a continua executarea silită, căci a reținut că, în aparență, debitoarea s-ar afla în procedura concordatului preventiv, deși a arătat că în extrasul ONRC nu a putut identifica acest aspect.

Analizând contestația la executare, prin prisma susținerilor contestatoarei, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 712 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație la executare în termen de către cei interesați sau vătămați prin executare.

În ceea ce privește imposibilitatea executării silite în raport de deschiderea concordatului preventiv împotriva ...........Italia, instanța a reținut că acest motiv de contestație la executare este neîntemeiat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, prin Decretul din 17.10.2018 emis de Tribunalul R___ – Secția Falimente a fost deschisă procedura concordatului preventiv împotriva ..............acesteia din urmă fiindu-i interzis să facă plăți pentru creanțe anterioare.

Pe de altă parte, conform hotărârii intermediare nr. ........./27.03.2019 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. _____/3/2018, instanța a admis excepția necompetentei generale a instanțelor romane, în ceea ce privește cererea întemeiată pe dispozițiile art. 3 alin. 1 din Regulamentul nr. 848/2015 de deschidere a procedurii principale de insolvență a debitoarei având centrul intereselor principale în Italia. De asemenea, instanța a disjuns cererile întemeiate pe dispozițiile art. 3 alin. 2 și art. 3 alin. 4 din Regulamentul nr. 848/2015, a dispus formarea unui nou dosar având aceleași părți, înregistrat ulterior sub nr. ___________, în care a respins excepția necompetenței generale a instanțelor române, în ceea ce privește cererea întemeiată pe dispozițiile art. 3 alin. 2 și art. 3 alin. 4 din Regulamentul UE nr. 848/2015 de deschidere a procedurii secundare și a procedurii teritoriale de insolvență a debitoarei având centrul intereselor principale în Italia și un sediu pe teritoriul României.

Totodată, în temeiul art. 4 alin. 1 din Regulamentul UE nr. 848/2015 raportat la art. 131 C.pr.civ., instanța a constatat că revine Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă competența materială și teritorială de soluționare a cererii întemeiate pe dispozițiile art. 3 alin. 2 de deschidere a procedurii secundare de insolvență și art. 3 alin. 4 din Regulamentul nr. 848/2015 de deschidere a procedurii teritoriale de insolvență a debitoarei având centrul intereselor principale în Italia și un sediu pe teritoriul României.

Prin decizia nr. ......../06.06.2019, pronunțată în dosarul nr. ___________, instanța a respins excepția inadmisibilității cererilor de deschidere a procedurii secundare de insolvență împotriva debitoarei, întemeiate pe dispozițiile art. 3 alin 2 si 3 din Regulamentul UE nr. 848/2015 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență, iar, în temeiul art. 406 C.pr.civ., a luat act de renunțarea creditoarelor la judecarea cererilor de deschidere a procedurii secundare de insolvenței împotriva debitoarei ............România București S.R.L.

Astfel, instanța a reținut că art. 3 alin. 2 din Regulamentul nr. 848/2015 stipulează că: „Atunci când centrul intereselor principale ale unui debitor este situat pe teritoriul unui stat membru, instanțele unui alt stat membru sunt competente să deschidă o procedură de insolvență împotriva acestui debitor numai dacă acesta are un sediu pe teritoriul acestui din urmă stat membru. Efectele acestei proceduri se limitează la bunurile debitorului situate pe teritoriul celui de-al doilea stat membru.”

Prin urmare, împotriva debitoarei ......S.p.A ......România București, procedura de insolvență nu a fost deschisă, urmare a cererii de renunțare la judecată formulate de creditoarele debitoarei.

Or, în condițiile în care pretențiile creditoarei din cererea de executare silită decurg din obligații stabilite în sarcina ....S.p.A .....România București prin hotărârea judecătorească mai sus menționată, iar împotriva acesteia nu era deschisă procedura insolvenței la data executării silite, rezultă că deschiderea unei proceduri de insolvență principale împotriva societății mamă din Italia nu are niciun efect asupra cererii de executare silită îndreptate împotriva sucursalei din România, societatea mamă neavând calitatea de debitoare.

Pe cale de consecință, reținând toate aceste considerente, instanța a apreciat că executarea silită a fost demarată și efectuată cu respectarea dispozițiilor legale, motiv pentru care nu se impune anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 8/2019 al ..............motivele de contestație la executare invocate de către contestatoare nefiind întemeiate.

În ceea ce privește întoarcerea executării, conform art. 723 alin. 1 C.pr.civ., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cu toate acestea, având în vedere soluția ce va fi pronunțată cu privire la contestația la executare, instanța constată că și cererea privind întoarcerea executării este neîntemeiată.

Pe cale de consecință, pentru toate aceste considerente, instanța a respins contestația la executare și cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiate.

În temeiul art. 453 și urm C.p.c., a obligat contestatoarea să achite intimatei suma de 3.570 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocațial.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea ..........solicitând anularea acesteia iar pe fondul cauzei admiterea contestației așa cum a fost formulata si sa dispună:

- anularea încheierii de încuviințare a executării silita si drept urmare anularea executării silite efectuate in dosarul de executare nr. 8/2019 având in vedere imposibilitatea executării de către apelanta a unor obligații născute anterior Decretului privind deschiderea procedurii de concordat preventiv in privința ..........din data de 17.10.2018 pronunțat de Tribunalul R___ Secția Falimente;

- întoarcerea executării silite, in temeiul disp. art. 723 c.pr.civ., pentru suma de 180.622,78 lei;

- plata cheltuielilor de judecata fond si apel.

În motivarea apelului, apelanta a arătat că prin cererea introductiva a solicitat instanței sa dispună anularea executării silite efectuate in dosarul de executare nr. 8/2019 având in vedere imposibilitatea executării unor obligații născute anterior publicării Decretului privind deschiderea procedurii de concordat preventiv in privința ..........din data de 17.10.2018 pronunțat de Tribunalul R___ Secția Falimente, precum si întoarcerea executării, in temeiul disp. art. 723 c.pr.civ. pentru suma de ...........lei.

Prin sentința civila apelata, instanța a respins ca neintemeiata solicitarea noastră, considerând neintemeiate susținerile apelantei motivat de faptul ca obligațiile stabilite prin Titlul executoriu pus in executare sunt in sarcina ...........România București, iar nu in sarcina..

De asemenea, instanța de fond a considerat ca, in condițiile in care, printr-o hotărâre intermediara pronunțata de Tribunalul București in dosarul _____/3/2018 s-a stabilit ca instanțele romane sunt competente sa se pronunțe asupra unei cereri de deschidere a procedurii secundare de insolventa, iar pretențiile creditorului decurg din obligații asumate de ............România București, procedura inceputa in Italia nu are niciun efect asupra executării silite indreptata impotriva sucursalei din România a societății .......societatea mama neavand calitatea de debitoare.

Considera ca interpretarea instanței de fond este eronata. Astfel:

Sucursala unei societăți este definita in cadrul art. 43 al Legii nr. 31/1990. Conform prevederilor art. 43 alin. (1) ale Legii nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societăților comerciale si se inregistreaza, inainte de inceperea activității lor, in registrul comerțului din județul in care vor funcționa. Potrivit prevederilor art. 44 ale Legii nr. 31/1990 societățile comerciale străine pot infiinta în România, cu respectarea legii romane, sucursale sau alte sedii secundare daca acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic, in aceleași condiții precum societățile comerciale romane.

Regimul juridic al sucursalei este identic tuturor celorlalte sedii secundare ale societății, inclusiv regimului juridic al punctelor de lucru, fapt menționat de altfel expres in cadrul art. 43 alin. (3) al Legii nr. 31/1990.

Sucursala nu are personalitate juridica proprie, ci face parte din structura organica a societatii primare fondatoare, doar aceasta având calitatea de subiect de drept distinct. Sucursala este constituita ca un dezmembramant, o modalitate de descentralizare a activității socifetatii - mama care o patronează.

Neavand personalitate juridica si un patrimoniu propriu, sucursala nu deține aptitudinea sau capacitatea juridica de a fi titulara unor drepturi sau obligații proprii. Pentru a putea fi titularul unor obligații sau a unor drepturi proprii o entitate trebuie sa dețină capacitate civilă de folosința si un patrimoniu propriu, or aceste atribute pot fi deținute doar de către o persoana fizica sau o persoana juridica.

Având in vedere faptul ca doar societatea-mama are aptitudinea de a avea drepturi si obligații proprii, sucursala fiind un dezmembramant fara personalitate juridica al acesteia, toate drepturile si obligațiile atribuite sucursalei sunt de fapt ale societatii-mamă, orice drept și orice obligație nascandu-se in patrimoniul societății mama, sucursala neputand incheia acte sau dobândi sub aspect material drepturi in nume propriu.

Prin contestația la executare formulata nu a contestat faptul ca ar fi existat relații comerciale........, ci a formulat contestație la executare motivat de faptul ca apelanta nu poate achita (de buna-voie sau silit) debite născute anterior deschiderii procedurii concordatului preventiv fata de .............

Astfel, asa cum a menționat, ....S.p.A. ......România București reprezintă sucursala din România a companiei .....S.p.A. din Italia, cu sediul in R___, Via B___ G_____ Vicenzo nr. ....

Prin Decretul din data de 17.10.2018, Tribunalul R___ Secția Falimente a admis cererea formulata de B______ B__ de deschidere a procedurii concordatului preventiv în temeiul Legii falimentului din Italia si a acordat societății un termen de 60 de zile pentru a depune

Având in vedere toate cele menționate mai sus, precum si prevederile Regulamentului (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență, legea aplicabilă procedurii concordatului deschis cu privire la .....S.p.A. Italia și efectelor acestei proceduri, este legea italiană. In conformitate cu art. 168 din legea falimentului din Italia care reglementează procedura concordatului deschis cu privire la ......S.p.A. Italia, „De la data publicării recursului (n.r. cererii de deschidere a procedurii concordatului) la Registrul comerțului și până in momentul in care decizia de aprobare a concordatului devine definitivă, creditorii cu titlu sau cauza anterioare nu au dreptul, sub sancțiunea nulității, sa inceapa sau sa continue acțiunile de executare si de protecție asupra patrimoniului debitorului"

Prin urmare, cu privire la creanțele născute anterior deschiderii procedurii concordatului nu pot fi efectuate plați voluntare sau prin acțiuni judiciare sau de executare.

De asemenea, potrivit art. 19 și art. 32 din Regulamentul nr. 848 din 2015 al Parlamentului European și al Consiliului, „hotărârea de deschidere a procedurii concordatului preventiv emisă de instanțele italiene în temeiul legii falimentului din Italia este recunoscută în România fără nicio altă formalitate".

Având in vedere toate cele menționate mai sus, .....si Astaldi S.p.A. .....România București nu pot efectua nicio plată pentru creanțe născute anterior deschiderii procedurii concordatului preventiv fata de .....S.p.A. Italia.

Asa cum a invederat si instanței de fond, obligațiile de plata pentru care a fost inceputa executarea silita in dosarul de executare nr. ..../2019 reprezintă, obligații de plata născute anterior datei de 17.10.2018, astfel incat, având in vedere dispozițiile art. 168 din legea falimentului din Italia menționate mai sus, precum si prevederile Decretului Tribunalului R___ Secția Falimente din 17.10.2018, acestea nu pot fi achitate.

Sumele respective au fost transmise si inscrise in planul propus in cadrul procedurii concordatului preventiv deschisa fata de ......asa cum reiese din documentele anexate prezentei cereri de apel.

De asemenea, întrucât pe data de 23.05.2019, suma de .....lei a fost consemnata pe seama si la dispoziția executorului judecătoresc de către BCR SA, in temeiul disp. art. 723 cod proc. civ. solicita sa se dispună întoarcerea executării silite pentru suma de .....lei.

Față de toate cele prevăzute mai sus, solicita instanței sa admită apelul formulat impotriva Sentinței Civile nr. ..../2019 pronunțata la data de 25.10.2019 de Judecătoria Sector 1 in dosarul nr....., sa dispună admiterea contestației asa cum a fost formulata si sa dispună:

- anularea incheierii de incuviintare a executării silite si drept urmare anularea executării silite efectuate in dosarul de executare nr. 8/2019 având in vedere imposibilitatea executării de către apelanta a unor obligații născute anterior Decretului privind deschiderea procedurii de concordat preventiv in privința B______ B__ din data de 17.10.2018 pronunțat de Tribunalul R___ Secția Falimente;

- întoarcerea executării silite, in temeiul disp. art. 723 c.pr.civ., pentru suma de ....lei;

- plata cheltuielilor de judecata fond si apel;

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 667 Cod procedură civilă, art. 712 si urm. Cod procedură civilă, art. 723 Cod procedură civilă, prevederile Regulamentului nr. 848 din 2015 al Parlamentului European și al Consiliului invocate in prezenta cerere.

Prin încheierea din data de 06.12.2019 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis excepția de necompetență funcțională și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă.

Pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă cauza a fost înregistrată la data de 06.02.2020, sub nr. ......

Intimata .....S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, pentru următoarele motive:

Prin cererea de apel se susține că a fost respinsă în mod greșit contestația de executare, fiind stabilit în mod eronat că „obligațiile stabilite prin titlul executoriu pus în executare ar fi în sarcina .....București, iar nu în sarcina .......

Se arată în cererea de apel că se impunea soluția anulării încheierii de încuviințare a executării silite și anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 8/2019 pentru există „imposibilitatea executării unor obligații născute anterior publicării Decretului privind deschiderea procedurii de concordat preventiv în privința .......din data de 17.10.2018, pronunțat de Tribunalul R___ Secția Falimente.

Apelanta susține că este doar o sucursală din România a companiei .....S.p.A. din Italia, situație în care, în conformitate cu prevederile art. 43 din Legea nr. 31/1990, fiind dezmembramant fără personalitate juridică al societății, „nu devine subiect de drept distinct din punct de vedere juridic, aceasta făcând parte din structura organizatorică a societății mamă, fără să aibă drepturi și obligații proprii."

De asemenea, invocă faptul că, potrivit art. 1, coroborat cu anexa A din Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20.05.2015 privind procedurile de insolvență, prevederile Regulamentului menționat sunt aplicabile procedurii concordatului preventiv, iar conform art. 7 din Regulament, legea aplicabilă procedurii concordatului deschis cu privire la .....S.p.A. Italia și efectele acestei proceduri este legea italiană.

Pe baza acestor aspecte, se susține de către contestatoare că nu pot fi efectuate plăți voluntare, urmare unor acțiuni judiciare sau de executare cu privire la creanțele născute anterior deschiderii procedurii concordatului.

Solicită a se constata vădita netemeinicie a cererii de apel, pentru următoarele considerente:

În considerentele sentinței civile atacate s-a reținut în mod temeinic și judicios următoarele:

„ (...) conform hotărârii intermediare nr. 1688/27.03.2019 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civila in dosarul nr. ....../3/2018, instanța a admis excepția necompetenței generale a instanțelor romane, in ceea ce privește cererea întemeiată pe dispozițiile art. 3 alin. (1) din Regulamentul nr. 848/2015 de deschidere a procedurii principale de insolventa a debitoarei având centrul intereselor principale in Italia. De asemenea, instanța a disjuns cererile întemeiate pe dispozițiile art 3 alin. (2) și art 3 alin. (4) din Regulamentul nr. 848/2015, a dispus formarea unui nou dosar având aceleași părți, înregistrat ulterior sub nr......., in care a respins excepția necompetentei generale a instanțelor romane, in ceea ce privește cererea Întemeiata pe dispozițiile art 3 alin. 2 ~i art 3 alin. 4 din Regulamentul UE nr. 848/2015 de deschidere a procedurii secundare și a procedurii teritoriale de insolventa a debitoarei având centrul intereselor principale in Italia și un sediu pe teritoriul României.

Totodată, în temeiul art. 4 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 848/2015 raportat la art. 131 C.pr.civ., instanța a constatat ca revine Tribunalului București - Secția a VII-a Civila competenta materiala și teritoriala de soluționare a cererii intemeiate pe dispozițiile art. 3 alin. (2) de deschidere a procedurii secundare de insolventa și art. 3 alin. 4 din Regulamentul nr. 848/2015 de deschidere a procedurii teritoriale de insolventa a debitoarei având centrul intereselor principale in Italia și un sediu pe teritoriul României.

Prin decizia nr. 3516/06.06.2019, pronunțata in dosarul nr......., instanța a respins excepția inadmisibilității cererilor de deschidere a procedurii secundare de insolventa împotriva debitoarei, întemeiate pe dispozițiile art 3 alin (2) si (3) din Regulamentul UE nr. 848/2015 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolventa iar în temeiul disp. Art. 406 C.pr.civ., a luat act de renunțarea creditoarelor la judecarea cererilor de deschidere a procedurii secundare de insolventa împotriva debitoarei...........România București S.R.L.

Astfel, instanța reține ca art 3 alin. 2 din Regulamentul nr. 848/20 1 5 stipulează că: Atunci când centrul intereselor principale ale unui debitor este situat pe teritoriul unui stat membru, instanțele unui alt stat membru sunt competente sa deschidă insolventa împotriva acestui debitor numai dacă acesta are un sediu pe teritoriul acestui din urmă stat membra. Efectele acestei proceduri se limitează la bunurile debitorului situate pe teritoriul celui de¬al doilea stat membru."

Prin urmare, împotriva debitoarei .....România București, procedura de insolventa nu a fost deschisa, urmare a cererii de renunțare la judecata formulate de creditoarele debitoarei.

Or, in condițiile in care pretențiile creditoarei din cererea de executare silita decurg din obligații stabilite in sarcina ......România București prin hotărârea judecătorească mai sus menționata, iar împotriva acesteia nu era deschisa procedura insolventei la data executării silite, rezulta ca deschiderea unei proceduri de insolventa principale împotriva societății mama din Italia nu are niciun efect asupra cererii de executare silita îndreptate împotriva sucursalei din România, societatea mama neavând calitatea de debitoare.

Solicită să se constate că pretențiile subscrisei din cererea de executare silită s-au născut în urma obligațiilor comerciale asumate în nume propriu de .......- SUCURSALA ROMÂNIA BUCUREȘTI, societate care, prin reprezentantul său legal, a semnat Contractul de vânzare-cumpărare nr. ...../04.07.2017 pe care 1-a încheiat cu societatea noastră iar împotriva acesteia nu era deschisă procedura insolventei la data executării silite.

Ca atare, deschiderea unei proceduri de insolventa principale împotriva societății mamă din Italia nu are nici un efect asupra cererii de executare silită îndreptate împotriva sucursalei din România, societatea mamă neavand calitatea de debitoare.

De asemenea, din interpretarea prevederilor art. 56 alin. 2 C.pr.civ. rezultă că și entitățile fără personalitate juridică pot sta în judecată, dacă au o anumită autonomie decizională și voință proprie, pentru obligațiile pe care și le asumă, în mod direct, în nume propriu, și nu în numele societății mamă.

Or, din conținutul înscrisurilor aflate în dosarul de executare silită, rezultă indubitabil că debitoarea ....- SUCURSALA ROMÂNIA BUCUREȘTI și-a sumat obligații în relația cu intimata, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. ...../04.07.2017, în nume propriu, si nu ca mandatar al societății mamă, produsele pe care le-am livrat au fost necesare. în mod direct, pentru activitatea din România a acestui dezmembramant.

Cu privire la susținerile apelantei, precum că împotriva sa a fost deschisă procedura concordatului preventiv, solicită a se constata că este neîntemeiată pentru motivul că această procedură nu a fost deschisă împotriva sa, ci, pe de o parte, această procedură nu a fost declanșată împotriva societății mamă din Italia și, pe de altă parte, prin această procedură doar i s-a acordat o „amânare a termenului pentru prezentarea propunerii de concordat, a planului și a documentației prevăzute de art. 160 alin. 2 și 3, de 60 de zile", așa cum rezultă din înscrisul intitulat Decret din 18.12.2018 emis de Tribunalul din R___ Secția Falimente.

De asemenea, apelanta nu a prezentat niciun contract încheiat cu intimata, în calitate de creditor.

Conform datelor înregistrate menționate în Certificatul constatator nr. ______/18.06.2020 eliberat de Oficiul N_______ al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, anexat, rezultă că .....-SUCURSALA ROMÂNIA BUCUREȘTI, CUI _______, figurează la data de 19 iunie 2020 ca fiind în stare de funcțiune, ca nefiind înscrisă nicio mențiune că ar fi în procedura insolventei sau a concordatului preventiv.

Or, dacă procedura concordatului preventiv ar fi fost deschis prin hotărârea instanțelor de judecată italiene sau că această hotărâre ar produce efecte în România, așa cum se susține, o asemenea mențiune ar fi trebuit să fie înregistrată și la Oficiul N_______ al Registrului Comerțului.

Ca atare, mențiunea că societatea contestatoare este în stare de funcțiune, ca orice altă societate comercială, este de natură a confirma susținerile intimatei, precum că o asemenea procedură nu a fost deschisă împotriva contestatoarei B.......- SUCURSALA ROMÂNIA BUCUREȘTI de către Tribunalul R___ Secția Falimente, situație în care considerăm că aspectele invocate de apelantă sunt neîntemeiate, motiv pentru care se impune respingerea acestora.

În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării, solicitată de apelantă, se impune a fi respinsă ca neîntemeiată, pentru toate argumentele prezentate supra, la punctul 2, nefiind îndeplinite condițiile de desființare a titlului executoriu.

Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea Sentinței civile nr. 6348/25.10.2019 a Judecătoriei Sectorului 1 București, ca legală și temeinică.

Solicită obligarea apelantei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. Cod procedură civilă.

În dovedirea susținerilor, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.

În apel a fost încuviințată proba cu înscrisuri.

Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art. 480 C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:

Criticile aduse de apelanta-contestatoare .....S.p.A .....România București sentinței civile pronunțate de prima instanță privesc – în esență –respingerea ca neîntemeiate a contestației la executare formulată de acesta în contradictoriu cu intimata .....și a cererii de întoarcere a executării silite, soluție pe care o consideră netemeinică și nelegală.

Tribunalul apreciază aceste critici drept fondate, considerând că prima instanță a făcut o apreciere greșită a probelor administrate în cauză și a realizat o aplicare eronată a dispozițiilor din Regulamentul (UE) 848/2015, pentru următoarele considerente:

Demersul judiciar al intimatei-creditoare din prezenta cauză a avut la bază titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. ...../12.12.2018 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. _____/299/2018, prin care apelanta-debitoare ....S.p.a B.... România București a fost obligată la plata unor sume de bani reprezentând contravaloarea unor cantități de motorină livrate în cursul anului 2017, solicitându-se recuperarea pe cale de executare silită a debitului în sumă de .....lei, a penalităților de întârziere, a cheltuielilor de judecată, precum și a cheltuielilor de executare, cererea de executare silită fiind înregistrată pe rolul S.P.E.J. D____ și C______ la data de 11.04.2019.

Conform informațiilor furnizate de ONRC-ORTCTB(filele 69-82 în dosarul primei instanțe)...... S.p.A. B_____ B________ România București este sucursală a ....S.p.A. cu sediul în Italia, R___, Via G.V. B___, nr. 65.

În conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar potrivit alineatului 4 al aceluiași articol, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din prevederile alineatului (2).

Art. 1 alin. 1 din Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență, prevede că prezentul regulament se aplică procedurilor colective publice, inclusiv procedurilor provizorii, care se întemeiază pe legislația privind insolvența și în cadrul cărora, în scopul salvării, al ajustării datoriilor, al reorganizării sau al lichidării.....

În cazul în care procedurile menționate la prezentul alineat pot fi deschise în situația în care insolvența este doar presupusă, obiectivul procedurilor este de a evita insolvența debitorului sau încetarea activității sale comerciale.

Procedurile menționate la prezentul alineat sunt enumerate în anexa A, care prevede că în cazul Italiei printre procedurile de insolvență vizate de regulament se regăsește concordatul preventiv.

În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Regulamentul (UE) 848/2015, În absența unei dispoziții contrare în prezentul regulament, legea aplicabilă procedurii de insolvență și efectelor acesteia este legea statului membru pe al cărui teritoriu este deschisă procedura (denumit în continuare „stat de deschidere”).

Potrivit art. 32 alin (1) din același Regulament, „ hotărârile cu privire la deschiderea și închiderea unei proceduri de insolvență pronunțate de o instanță a cărei hotărâre de deschidere a procedurii este recunoscută în temeiul articolului 19, precum și concordatele aprobate de o atare instanță sunt, de asemenea, recunoscute fără îndeplinirea niciunei alte formalități. Aceste hotărâri sunt executate în conformitate cu articolele 39-44 și articolele 47-57 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012.

Primul paragraf se aplică și hotărârilor care decurg în mod direct din procedura de insolvență și care au o strânsă legătură cu aceasta, chiar dacă au fost pronunțate de o altă instanță.

Primul paragraf se aplică și hotărârilor referitoare la măsurile de conservare adoptate ulterior cererii de deschidere a procedurii de insolvență sau în legătură cu aceasta”.

Considerentul 11 din preambulul Regulamentului (UE) 848/2015 prevede: Prezentul regulament ar trebui să se aplice și procedurilor care acordă o suspendare temporară a acțiunilor de executare introduse de creditori individuali în cazul în care astfel de acțiuni pot afecta negocierile și pot împiedica perspectivele de restructurare a activității economice a debitorului. Astfel de proceduri ar trebui să nu aducă prejudicii masei credale și, dacă nu se ajunge la niciun acord cu privire la un plan de restructurare, ar trebui să fie premergătoare altor proceduri care fac obiectul prezentului regulament.

Întregul eșafodaj al Regulamentului este practic construit în jurul a doua tipuri de insolvență și a modului în care interacțiunea dintre acestea ar trebui să opereze. Potrivit art. 3 alin. 1 din Regulament, insolvența principală este acea procedură care poate fi deschisă împotriva debitorului doar de instanțele statului membru pe teritoriul căruia se află centrul intereselor principale ale acestuia, mai exact locul în care debitorul își administrează în mod obișnuit interesele. De partea cealaltă, insolvența secundară este procedura care poate fi deschisă de către instanțele unui alt stat membru decât cel pe teritoriul căruia se află centrul intereselor principale ale debitorului dacă respectivul debitor are (și) un sediu pe teritoriul acestui stat și dacă anterior s-a deschis și o procedură principală de insolvență. Efectele unei proceduri secundare se limitează conform art. 3 alin. 2 din regulament doar la bunurile debitorului situate pe teritoriul celui de-al doilea stat membru.

Sunt corecte reținerile primei instanțe în sensul că împotriva ....S.p.A. B_____ B________ România București nu a fost deschisă procedura de insolvență secundară, stipulată de art. 3 alin. 2 din Regulamentul (UE) nr. 848/2015, urmare a cererii de renunțare la judecată formulate de creditoarele debitoarei.

Cu toate acestea, sunt greșite considerentele judecătoriei potrivit cărora deschiderea unei proceduri de insolvență principale împotriva societății mamă din Italia nu are niciun efect asupra cererii de executare silită îndreptate împotriva sucursalei din România, pe motiv că societatea mamă nu are calitatea de debitoare.

Astfel, pe de o parte, tribunalul reține că în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților și se înregistrează, înainte de începerea activității lor, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa, iar potrivit art. 44 din același act normativ, societățile străine pot înființa în România, cu respectarea legii române, filiale, precum și sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte sedii secundare, dacă acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic.

Fiind un „dezmembrământ” al societății, sucursala face astfel parte din structura organică a acesteia sau, în alte cuvinte, este „parte componentă” a „organismului” societății.

Sucursala acționează întotdeauna numai în virtutea și în limitele mandatului dat în acest sens de societatea mamă, prin organele de conducere, toate actele încheiate, respectiv, faptele săvârșite de către sucursală fiind considerate a fi actele și faptele societății însăși.

Așadar, sucursala – prin persoanele desemnate - acționează întotdeauna în calitate de reprezentant al societății mamă neputându-se accepta ideea că aceasta ar face parte din categoria „societăților sau entităților fără personalitate juridică, constituite potrivit legii” la care se referă art. 56 alin. (2) C.proc.civ.

Prin urmare, sucursala unei societăți nu poate sta în proces în nume propriu și nu are capacitate procesuală de folosință recunoscută în temeiul art. 56 alin. (2) C.proc.civ, ea participând și acționând întotdeauna în calitate de reprezentant al societății respective.

În consecință, obligațiile asumate de sucursală prin organele de conducere sunt obligațiile societății mamă.

Pe de altă parte, nu pot fi ignorate dispozițiile art. 20 alin. (1) din Regulamentul (UE) 848/2015 care prevăd că: „ Hotărârea de deschidere a procedurii de insolvență în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) produce, fără îndeplinirea vreunei formalități suplimentare, în orice alt stat membru efectele pe care i le atribuie legea statului de deschidere, cu excepția cazului unei dispoziții contrare în prezentul regulament și atât timp cât nu este deschisă în celălalt stat membru nici o procedură de tipul celei menționate la articolul 3 alineatul (2).”

În speță, tribunalul constată că prin Decretul din data de 17.10.2018 emis de Tribunalul R___-Secția Falimente în dosarul nr. 63/2018 având ca obiect procedura de concordat preventiv deschisă la cererea debitoarei ....S.p.A. s-a dispus, având în vedere prevederile art. 161 alin. 6 și 8 din Legea italiană a falimentului, acordarea unui termen de 60 de zile(prelungit ulterior cu 60 de zile) pentru ca debitoarea să prezinte o propunere definitivă de concordat preventiv, dispunându-se ca până la expirarea termenului nu se pot efectua plăți pentru creanțe anterioare(filele 15-24 în dosarul primei instanțe).

Decretul din data de 17.10.2018 a fost înregistrat la ONRC-ORCTB prin rezoluția nr. ______/13.11.2018, prin procedura de depunere și menționare acte(filele 29-30 în dosarul primei instanțe).

Tribunalul reține că, față de dispozițiile art. 7 alin. (1) și art. 20 alin. (1) din Regulamentul (UE) 848/2015, legea aplicabilă procedurii de insolvență, care guvernează efectele acestei proceduri, inclusiv măsurile de conservare adoptate ulterior cererii de deschidere a procedurii de insolvență și suspendarea temporară a acțiunilor de executare introduse de creditori individuali, este legea statului membru pe al cărui teritoriu este deschisă procedura de insolvență principală, respectiv legea italiană.

Prin înscrisurile depuse la filele 25-28 în dosarul primei instanțe, apelanta-contestatoare a făcut dovada conținutului legii italiene a falimentului, din coroborarea prevederilor art. 161 și art. 168 din această lege rezultând că de la data publicării la registrul comerțului a solicitării de deschidere a procedurii de concordat preventiv propusă de debitor și până la momentul la care decizia de aprobare a concordatului preventiv devine definitivă, creditorii cu titlu sau cauză anterioare nu au dreptul, sub sancțiunea nulității, să înceapă sau să continue acțiunile de executare și de protecție asupra patrimoniului debitorului, acest conținut al legii italiene nefiind contestat de intimată.

Cererea ce conține propunerea de concordat preventiv a fost depusă de debitoarea .....S.p.A. la Tribunalul R___-Secția Falimente în dosarul nr. 63/2018 la data de 14.02.2019(filele 35-36 în dosarul primei instanțe) și a fost înregistrată în registrul comerțului din Italia la data 05.03.2019(filele 31-33 în dosarul primei instanțe), astfel că de la data de 05.03.2019 și până la data de 05.08.2019(când a fost declarată deschisă procedura de concordat preventiv propusă de debitoarea ......S.p.A., prin Decretul nr. _____/2019 emis de Tribunalul R___-Secția Falimente în dosarul nr. 63/2018-filele 13-52 în dosar TB-Secția a III-a Civilă), în temeiul art. 168 din legea italiană a falimentului, au fost suspendate toate procedurile de executare silită demarate de creditori împotriva debitoarei .....S.p.A., inclusiv asupra sucursalei sale din România, pentru obligațiile de plată având cauză anterioară cererii de deschidere a procedurii de concordat preventiv, deci și pentru plata creanței din speță de față.

Cât privește invocarea de către intimată a efectuării de către apelanta-contestatoare de plăți voluntare în cursul anului 2020, probată prin depunerea unui extras de cont la fila 133 dosar TB-Secția a VI-a Civilă, tribunalul apreciază că această împrejurare este lipsită de relevanță juridică pentru prezenta cauză, întrucât nu se poate cunoaște cu ce titlu au fost efectuate acele plăți, fiind posibil ca plățile respective să aibă cauze ulterioare cererii de deschidere a procedurii de concordat preventiv.

Împrejurarea că în înregistrările la ONRC-ORCTB sucursala din România nu figurează ca fiind în procedura de concordat preventiv nu poate lăsa fără efecte deschiderea acestei proceduri împotriva societății mame din Italia, față de dispozițiile art. 20 alin. (1) și art. 32 alin. (1) din Regulamentul (UE) 848/2015. Tribunalul reține și considerentul 75 din Regulament, potrivit căruia, din perspectiva afacerilor, conținutul principal al hotărârii de deschidere a procedurii ar trebui publicat, la cererea practicianului în insolvență, într-un alt stat membru decât cel al instanței care a emis hotărârea respectivă. În cazul în care există un sediu în statul membru în cauză, această publicare ar trebui să fie obligatorie. Însă în nici unul din aceste două cazuri publicarea nu constituie o condiție prealabilă pentru recunoașterea procedurii deschise în alt stat membru.

În consecință, în speță s-a probat de către apelanta-contestatoare existența unui impediment pentru ca intimata-creditoare să recurgă la procedura de executare silită, iar acest motiv este suficient pentru admiterea contestației la executare și anularea întregii proceduri execuționale și a încheierii de încuviințare a executarii silite.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul urmează a admite apelul formulat de apelanta-contestatoare.

Ca atare, va schimba în tot sentința civilă apelată, în sensul că va admite contestația la executare și, în temeiul art. 720 alin. 1 C.proc.civ., va anula încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată la data de 25.04.2019 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. ......./299/2019 și executarea silită însăși efectuată în dosarul execuțional nr. 8/2019 constituit la S.P.E.J. D...........

Având în vedere că se va desființa executarea silită, că în cadrul executării silite s-a realizat recuperarea creanței principale și a cheltuielilor de executare, precum și că întoarcerea executării silite a fost solicitată de către contestator prin cererea de chemare în judecată, fiind îndeplinite condițiile art. 723 alin. 2 și art. 724 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va dispune întoarcerea executării silite prin obligarea intimatei la restituirea către contestatoare a sumei executate în mod nelegal în cuantum total de ......lei.

De asemenea, în temeiul art. 482 coroborat cu art. 453 Cod procedură civilă și art. 45 alin. 1 lit. f) din O.U.G nr. 80/2013, intimata va fi obligată la plata către apelanta-contestatoare a sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, constând în taxa judiciară de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării silite, urmând a se dispune restituirea către apelanta-contestatoare a sumei de 500 lei, achitată în apel cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare, reținându-se totodată că acordarea cheltuielilor de judecată suportate în primă instanță nu a fost solicitată de către contestatoare prin cererea de chemare în judecată.

În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă tribunalul va respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată în primă instanță și în apel, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite apelul formulat de apelanta-contestatoare ............ cu sediul în București, ............. împotriva Sentinței civile nr. 6438/25.10.2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București-Secția I Civilă în dosarul nr. ........în contradictoriu cu intimata ....... și cu sediul procesual ales la ......

Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:

Admite contestația la executare.

Anulează încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată la data de 25.04.2019 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. _____/299/2019 și executarea silită însăși efectuată în dosarul execuțional nr. 8/2019 constituit la S.P.E.J. D____ și C______.

Dispune întoarcerea executării silite prin obligarea intimatei la restituirea către contestatoare a sumei de ............lei.

Obligă intimata la plata către apelanta-contestatoare a sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, constând în taxa judiciară de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării silite.

Dispune restituirea către apelanta-contestatoare a sumei de 500 lei, achitată în apel cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă contestației la executare.

Respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată în primă instanță și în apel, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16.12.2020, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.

Președinte                                                    Judecător                                             Grefier