Dosar nr. ..../88/2017

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ Nr. .../2018

Şedinţa publică de la 22 …. 2018

Completul compus din:

JUDECATOR SINDIC:

GREFIER:

Pe rol judecarea cauzei în materia insolvenţei privind pe creditoarea S.C. ....S.R.L.,  cu sediul in .... cu sediul in Păulestii Noi, judet...., şi pe debitoarea  .....S.P.A, cu sediul in...., judet...., având ca obiect cerere de deschidere a  procedura insolvenţei.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2018, susţinerile fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată care  face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la această dată.

JUDECATOR SINDIC

Prin cererea adresată Tribunalului....şi înregistrată sub nr......09.2017, creditoarea S.C. ....S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii insolventei împotriva  debitoarei ....S.P.A., cu sediul social in ....in condiţiile in care aceasta îi datoreaza suma de ...suma reprezentând debit principal, la care se va adauga dobanda legala, calculata de la data scadentei facturilor fiscale pana la data deschiderii procedurii insolventei.

În motivare, se arată că intre societatea creditoare si societatea .... S.P.A. s-au desfasurat relaţii economice de prestări servicii, in care societatea reclamanta avea calitatea de transportator si societatea debitoare avea calitatea de beneficiar.

Se mai arata, totodata, ca urmare a serviciilor prestate, societatea creditoare a emis către societatea debitoare facturile fiscale ataşate prezentei cereri, facturi fiscale ce au fost acceptate la plata de către societatea debitoare, dar neachitate nici pana in prezent.

Se susţine că debitoarea a fost notificata in nenumarate rânduri in vederea achitarii datoriei, demersuri care au ramas  fara rezultat.

Se menţionează că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa: societatea debitoare are calitatea de profesionist potrivit art. 3 alin 1 din Legea nr. 85/2014; reclamanta deţine o creanţa certa (a cărei existenta rezulta din insusi actul de creanţa sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de el), lichida si exigibila de mai mult de 60 de zile potrivit art. 5 alin. 20 din Legea nr. 85/2014; valoarea creanţei neachitate societatii depăşeşte valoarea-prag de 40.000 lei potrivit art. 5 alin. 72 din Legea nr. 85/2014.

În drept, reclamanta îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 85/2014

În dovedirea cererii, s-au depus la dosar, în copie, o serie de facturi fiscale si dovezi comunicare catre debitoare a corespondentei.

În apărare, pârâta a formulat contestatie cu privire la starea de insolvenţă, cu privire la care, la termenul de judecată din 15 ianuarie 2018, s-a invocat excepţia netimbrării.

Relativ la excepţia invocată,  instanţa reţine că  art. 197 din NCPC statuează că în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii.

Pentru că această dovadă nu s-a anexat, s-a solicitat debitoarei, prin adresa  primită la data de 29.11.2017, îndeplinirea obligaţiei de plata a taxei de timbru in cuantum de 200 lei, potrivit art 14 alin 1 din OUG nr 80/2013, însă aceasta nu a depus diligenţele necesare pentru a achita suma învederată până la termenul de judecata din 15 ianuarie 2018.

Potrivit art 14 din OUG nr 80/2013, acţiunile, cererile, obiecţiunile, contestaţiile introduse la instanţele judecătoreşti în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, al Ordonanţei Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 287/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, cu modificările şi completările ulterioare, se taxează cu 200 lei.

Art 33 alin 2 din OUG nr 80/2013 stipulează că, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei. Prin aceeaşi comunicare instanţa îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.

Într-o atare situaţie, se va face aplicarea dispoziţiilor art. 33 din OUG nr.80/2013, modificată, coroborat cu art.14 alin.1, urmând a se dispune anularea contestaţiei formulată de debitor ca netimbrată.

Examinând cererea principală, prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, judecătorul sindic reţine că ....îşi are sediul în..., în timp ce în...., are sediul doar sucursala acestei societăţi, înregistrată începând cu data de ....

Potrivit art.43 alin.1 din Legea nr.31/1990, modificată, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăţilor comerciale şi se înregistrează, înainte de începerea activităţii lor, în registrul comerţului din ....în timp ce  art.44 din acelaşi act normativ stipulează că societăţile comerciale străine pot înfiinţa în...., cu respectarea legii române, filiale, precum şi sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte sedii secundare, dacă acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic.

Art.3 alin.1 din Regulamentul CE nr. 845/2015, intrat în vigoare în luna iunie 2017, care reglementează raporturile de drept internaţional privat în materia insolvenţei în care elementul de extraneitate este situat într-un stat membru al Uniunii Europene  prevede că revine competența de a deschide procedura de insolvență  instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia se află centrul intereselor principale ale unui debitor; Centrul intereselor principale este locul în care debitorul își administrează în mod obișnuit interesele și care este verificabil de către terți; în cazul unei societăți sau persoane juridice, centrul intereselor principale este prezumat a fi, până la proba contrarie, locul unde se află sediul social;această prezumție se aplică doar dacă sediul social nu s-a mutat într-un alt stat membru în cele trei luni anterioare solicitării de deschidere a procedurii de insolvență.

De asemenea, în art. 3 alin. (2) din regulament se prevede că, atunci când centrul intereselor principale ale unui debitor este situat pe teritoriul unui stat membru, instanțele unui alt stat membru sunt competente să deschidă o procedură de insolvență împotriva acestui debitor numai dacă acesta are un sediu pe teritoriul acestui din urmă stat membru; efectele acestei proceduri se limitează la bunurile debitorului situate pe teritoriul celui de-al doilea stat membru.

În continuare, se stipulează că, dacă s-a deschis o procedură de insolvenţă în temeiul alin. (1), orice procedură de insolvenţă deschisă ulterior în temeiul alin. (2) este o procedură secundară. Procedură teritorială de insolvenţă menţionată în alin. (2) poate fi deschisă înaintea deschiderii procedurii principale de insolvenţă , în temeiul alin. (1), dacă: (a) o procedură de insolvenţă nu poate fi deschisă în temeiul alin. (1) datorită condiţiilor stabilite prin legea statului membru pe al cărui teritoriu se află centrul intereselor principale ale debitorului sau (b) dacă deschiderea procedurii teritoriale de insolvenţă este cerută de un creditor a cărui creanţă a luat naștere din exploatarea unui sediu situat pe teritoriul statului membru în care se solicită deschiderea procedurii teritoriale ori de o autoritate publică care, în temeiul legislației statului membru pe al cărui teritoriu este situat sediul, are dreptul de a solicita deschiderea procedurii de insolvență.

Regulile de competenţă arătate se limitează la competenţa internaţională desemnând statele membre ale căror jurisdicţii pot deschide o procedură de insolvenţă. Competenţa teritorială în cadrul acelui stat se determină conform legii naţionale a acelui stat.

În cauză, prin art. 41 alin.1 din Legea nr. 85/2014 se prevede că toate procedurile prevăzute de prezentul capitol, cu excepţia apelului, sunt de competenţa tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social/profesional cel puţin 6 luni anterior datei sesizării instanţei.

Concluzia care se impune este că procedura principală de insolvenţă se deschide în statul membru în care se află centrul intereselor principale ale debitorului, prezumându-se pentru persoane juridice şi societăţi că acest centru este la locul în care acestea au declarat sediul statutar, conform art. 3 alin. 1, putându-se face dovada contrară.

După cum s-a arătat, conform art. 3 alin.1  Regulament, centrul intereselor principale este locul în care debitorul își administrează în mod obișnuit interesele și care este verificabil de către terți, în timp ce sediul  este definit, în art.2 pct.10 ca fiind orice loc de derulare de operațiuni unde un debitor exercită sau a exercitat în ultimele trei luni înainte de cererea de deschidere a procedurii principale de insolvență, în mod netranzitoriu, o activitate economică care presupune mijloace umane și active.

De asemenea, şi legislaţia naţională a implementat principiile  instituite prin regulamentul anterior şi reluate prin reglementarea actuală, prin art.5 pct.7 din Legea nr.85/2014 statuându-se că centrul principalelor interese ale debitorului, în situaţia procedurii de insolvenţă cu element de extraneitate, este, până la proba contrarie, după caz: sediul social al persoanei juridice; sediul profesional al persoanei fizice care exercită o activitate economică sau o profesie independentă; domiciliul persoanei fizice care nu exercită o activitate economică sau o profesie independentă.

În speţă, creditorul nu a răsturnat prezumţia conform căreia centrul intereselor principale ale debitorului se află la sediul statutar, care, în cazul debitoarei nu este cel din .....aici având sediul doar o sucursală, dovada emiterii unor facturi în sumă de ....lei de către această sucursală nefiind suficientă pentru a proba contrariul situaţiei prezumate.

De asemenea, sucursala din .... a societăţii nu poate fi considerată nici ,,sediu,,în sensul dat de către regulament deoarece nu s-a demonstrat că aici se desfăşoară, în mod netranzitoriu, o activitate economică care presupune mijloace umane și active.

În condiţiile date, având în vedere că nu s-a demonstrat că sediul sucursalei din .... este cel din care debitoarea îşi conduce în mod obişnuit interesele, fiind cunoscut de terţi în acest mod, în sensul prevederilor învederate anterior, judecătorul sindic va respinge cererea formulată de creditor ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În temeiul art. din 33 din OUG nr.80/2013, modificată, coroborat cu art.14 alin.1 din acelaşi act normativ

Anulează contestaţia debitoarei ca netimbrată.

Respinge cererea creditoarei S.C. ....S.R.L., cu sediul....., împotriva debitoarei  ....S.P.A, cu sediul in ....având ca obiect cerere de deschidere a  procedura insolvenţei, ca nefondată.

Executorie.

Cu apel în 7 zile de la comunicare.

Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Tribunalul ....

Pronunţată în şedinţa publică din 22 ianuarie 2018.

JUDECATOR SINDIC,                                    GREFIER,