Dosar nr. ..../99/2022

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. ..../2023

Şedinţa publică din data de 08... 2023

Completul constituit din:

PREŞEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de recurentul …..LTD împotriva sentinţei nr….din 21.12.2022 pronunţată de Tribunalul, Secţia II civilă-faliment, intimată fiind … SRL, având ca obiect procedura insolvenţei.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică.... se prezintă avocat …pentru recurenta ## ….LTD şi avocat ….pentru intimata …. SRL.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este la primul termen de judecată, legal timbrat, că în procedura de regularizare intimata a depus întâmpinare, comunicată recurentei şi că se solicită judecata în lipsă.

Instanţa constată că recursul a fost declarat în termen, motivat, timbrat.

La interpelarea instanţei, avocat ....pentru recurenta ....LTD arată că nu are alte înscrisuri pentru a fi depuse la dosar.

Avocat ....pentru intimata .... SRL depune la dosar, cu titlu de practică, decizia invocată în întâmpinare, înmânând o copie şi apărătorului recurentei, precum şi factura reprezentând dovada onorariului de avocat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanţa constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat ...pentru recurenta ....LTD, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pentru motivele indicate în cuprinsul cererii de recurs şi în răspunsul la întâmpinare.

Apărătorul solicită a se avea în vedere că în ceea ce priveşte art. 12 din contract, acesta vizează partea de divergenţe sau litigii şi nu este  incident în materia insolvenţei. ....că a existat şi un litigiu comercial între părţi, iar în cadrul Curţii de Arbitraj s-a statuat în mod definitiv culpa debitoarei, sens în care, la acest moment, recurenta nu mai este ţinută de acea prevedere contractuală.

Mai mult decât atât, apărătorul arată că, astfel cum rezultă din actele dosarului,  în faţa Curţii de Arbitraj Internaţional, pârâta a indicat în mod constant că acel capitol 12 nu i se aplică, respectiv instanţele din .... nu ar fi competente pentru soluţionarea acelui litigiu.

Susţine apărătorul că recurenta se află în situaţia în care în faţa instanţelor din .....debitoarea invocă necompetenţa acelor instanţe şi în momentul în care se introduce o acţiune în...., se prevalează de acel articol şi se invocă necompetenţa instanţelor române.

În concluzie, avocat .... solicită admiterea recursului, a se constata faptul că instanţele române sunt competente a judeca cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, sens în care solicită trimiterea cauzei Tribunalului.....

Avocat ...pentru intimata ....SRL, având cuvântul, susţine că din conţinutul cererii de recurs rezultă că acesta a fost structurat pe două paliere, iar soluţia ce se solicită a fi pronunţată de instanţa de control judiciar este aceeaşi, respectiv trimiterea dosarului la Tribunalul ....

Apărătorul arată că s-a invocat ca prim argument o nulitate a soluţiei legată de pretinsa nemotivare, ceea ce, în situaţia ipotetică a admiterii recursului, ar atrage reluarea judecăţii, deci anularea hotărârii instanţei de fond pe motiv de nulitate, de nerespectare a dispoziţiilor art. 425 Cod procedură civilă. Acest motiv de recurs nu a fost enunţat oral de apărător, însă înţelege că se insistă şi în susţinerea acestuia.

Cu referire la această primă critică, avocat ... solicită a se avea în vedere raţionamentul pe care instanţa l-a precizat, arătând că şi practica judiciară reţine că motivarea unei hotărâri nu este o chestiune de volum, ci de conţinut. Susţine că hotărârea Tribunalului .... conţine considerentele  pentru care instanţa a îmbrăţişat argumentele invocate de debitoare, astfel încât această primă critică este nefondată.

În ceea ce priveşte pretinsa soluţionare greşită a excepţiei invocate, avocat ... susţine că există o clauză expresă în contract şi de aceea s-a ajuns la situaţia de a se apela la Curtea Internaţională de Arbitraj din...., tocmai pentru rezolvarea problemelor litigioase ale acestui contract. Câtă vreme procedura falimentului are caracterul unui litigiu, nu se poate reţine că se aplică dispoziţiile contractuale legate de competenţa de soluţionare a diferendelor contractuale doar dacă este vorba despre facturi şi de plata lor, de executare contract şi recepţie marfă.

Solicită a se avea în vedere că inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea de recuperare a acelor sume, competenţa nu aparţine instanţelor române.

Avocat ...solicită  respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Instanţa reţine cauza în pronunţare.

CURTEA DE APPEL

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei:

1.Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului…., Secţia II Civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal, creditorul …Ltd  a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei debitorului SC …SRL, pentru recuperarea unei creanţe în sumă de …lei reprezentând debit principal, respectiv ….penalităţi de întârziere, rezultând din înscrisurile aferente cererii; suma este scadentă de mai mult de 60 de zile.

2.Hotărârea pronunţată în primă instanţă:

Prin sentinţa civilă nr. .../2022 din 21 Decembrie 2022, Tribunalul..., Secţia II Civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis excepţia necompetenţei generale a Tribunalului...., Secţia a II-a Civilă, Judecător Sindic.

A respins  cererea formulată de reprezentanţii creditoarei ....Ltd, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei debitorului SC ...SRL cu sediul în .....Considerentele sentinţei primei instanţe:

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că odată cu încheierea contractului...., la art. 12, reprezentanţii părţilor au convenit ca litigiile care se vor ivi în derularea raporturilor comerciale să fie tranşate de către Curtea de Arbitraj Internaţional din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie din.... De altfel, din dezbateri a rezultat că această instanţă a şi font investită cu soluţionarea litigiului comercial dintre părţi.

Prin urmare competenţa de soluţionare a cererii de deschidere a procedurii aparţine unei instanţe străine căreia de altfel partea reclamantă s-a şi adresat motiv pentru care acţiunea de faţă nu mai poate fi primită spre a investi instanţa din....

4.Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva sentinţei civile nr. …./2022 din 21 decembrie 2022 pronunţată de Tribunalul…., a declarat recurs creditorul …Ltd.

Prin cererea de recurs, încadrată în drept pe dispoziţiile art. art. 488 alin. 1 punctele 6 şi 8 din Codul de procedură civilă, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei judecătorului sindic în vederea deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitoarei …S.R.L.

În argumentarea incidenţei motivelor de casare invocate, recurentul învederează, prioritar, că menţiunile din dispozitivul hotărârii sunt eronate, urmând a se da eficienţă dispoziţiilor legale incidente.

Astfel, necompetenţa generală nu poate fi atribuită Tribunalului...., Secţia a II a Civilă, Judecător Sindic, ci instanţelor române sau unui organ cu activitate jurisdicțională.

Totodată, menţiunea „irevocabilă” nu îşi găseşte corespondentul legislativ, dispoziţiile art. 132 alin. 4 Cod procedură civilă fiind extrem de clare – „... instanţa se declarată necompetentă şi respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de competenţa unui organ fără activitate jurisdicțională sau ca nefiind de competenta instanţelor române. Hotărârea este supusă numai recursului la instanţa ierarhic superioară.”

Drept urmare, prezentul recurs este admisibil, formulat în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea sentinţei (28.12.2022), sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. ....Cod procedură civilă.

Referitor la excepţia invocată de debitoare, recurenta susţine că Legea nr. 85/2014 are caracter special faţă de dispoziţiile Codului de procedură civilă, ale cărui norme doar completează legea specială în situaţiile nereglementate, fiind incidente dispoziţiile art. 274 alin. 1. lit. d)  şi art. 285 alin. 1 din Legea insolvenţei.

Astfel, creditorul ....este total îndreptăţit să formuleze o cerere de deschidere a insolvenţei pe teritoriul statului naţional de care aparţine debitorul, având aceleaşi drepturi ca şi un creditor român.

In ceea ce priveşte menţiunile din cap. 12 ale Contractului, pe de o parte acestea se referă la divergenţe sau litigii, vizând tocmai ceea ce debitoarea invocă pe fondul cererii, nu recurgerea la mijloacele coercitive ale statului în vederea îndeplinirii obligaţiilor contractuale, nefiind incidente nici în ceea ce priveşte solicitarea de deschidere a procedurii insolvenţei, aceasta nefiind un litigiu între părţi, ci o solicitare de a se constata o stare de fapt în care se află debitoarea, în raport de activitatea sa economică si fată de toti creditorii societăţii, nu doar fată de reclamantul Eastern Sweets.

Astfel, judecătorul sindic este învestit nu doar cu analiza condiţiei privind valoarea prag a cererii de deschiderii a procedurii insolvenţei (...restantă mai mult de 60 de zile faţă de creditorul - reclamant), ci a stării de insolvenţă efective în care se află societatea pârâtă.

Pe de altă parte, a reţinut judecătorul sindic că din dezbateri a rezultat că această instanţă (Curtea de Arbitraj) a şi fost investită cu soluţionarea litigiului comercial dintre părţi, fără a analiza actele şi apărările părţilor, inclusiv cele de la termenul de dezbateri.

Recurenta arată că iniţial debitoarea a încercat să inducă în eroare judecătorul sindic, arătând la termenul de dezbateri că există o procedură nesoluţionată în faţa Curţii de Arbitraj („instanţa competenţă să soluţioneze litigiu va fi Curtea de Arbitraj Internaţional din Kiev-..., unde deja există sesizată această curte de arbitrai în paralel cu Tribunalul ... pentru acelaşi obiect şi aceeaşi cauză. ”).

Ori, din apărările formulate şi actele depuse, rezultă că demersul de adresare către Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional a avut loc, fiind pronunţată Hotărârea din data de 30.06.2022, în dosarul nr. .../2021, prin care debitoarea a fost obligată la plata creanţei datorate, debitoarea a participat în mod activ, iar această hotărâre are caracter definitiv.

Totodată, potrivit paragrafului 12 din hotărâre se menţionează că la data de 09 decembrie 2021, prin email, a fost primită întâmpinarea pârâtei la acţiunea de arbitraj, în care pârâta a declarat că Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Ucrainei nu are competenţă să examineze acest litigiu (...). În opinia pârâtei punctul 12.1 nu conţine acordul direct al părţilor de a transmite litigiul Curţii de arbitraj. Mai mult, potrivit pârâtei, punctul 12.1 nu poate fi recunoscut ca un acord de arbitraj si/sau clauză arbitrată în contract şi din cauza faptului că, conţinutul acestuia nu reglementează procedura de numire a arbitrilor, cazurile de numire, locul de arbitraj, regulile de arbitraj.

Din analiza menţiunii anterioare, cât şi a susţinerilor din contestaţie, rezultă că debitoarea încearcă să fraudeze interesele creditorului, prin invocarea necompetentei generale a oricărei instanțe, indiferent că este naţională sau străină - în ... invocă inaplicabilitatea si nevaliditatea clauzei 12.1 din Contract, iar în fata instanţelor române solicită aplicarea clauzei 12.1 din Contract.

Un alt motiv de nelegalitate al hotărârii recurate constă în omisiunea pronunţării pe cale incidentală a recunoașterii hotărârii Curţii de Arbitraj Comercial Internaţionale, conform art. 1.127 C.P.C. Recunoașterea unei hotărâri arbitrale străine poate fi cerută şi pe cale incidentală, fiind îndeplinite condiţiile expres prevăzute de Cap. II - Efectele hotărârilor arbitrale străine, astfel cum a fost solicitată în faţa instanţei de fond.

In ipoteza în care instanţa ar fi considerat că nu se poate constata competenţa instanţelor române în lipsa recunoaşterii hotărârii, trebuia să dea curs cererii de recunoaştere formulată pe cale incidentală, să o analizeze şi de abia ulterior să procedeze la analizarea competenţei instanţelor române, iar eventual ulterior să dea eficienţă art. 1.066 C.P.C.

In ceea ce priveşte lipsa motivării efective, recurenta susţine că motivarea soluţiei date este una lapidară, reiterând aspecte neconforme situaţiei factuale din dosar - că există pe rol un litigiu arbitral între părţi, fără referire la argumentele reclamantului cu privire la competenţa instanţelor române, lipsind şi pronunţarea asupra unei cereri incidentale cu efect direct asupra competenţei instanţei - modalitatea de redactare a motivării se circumscrie unei lipse totale a acesteia.....de motivare a hotărârii, judecătoreşti serveşte la realizarea controlului judecătoresc în căile de atac, întinderea obligaţiei de motivare trebuie apreciată prin raportare la natura şi circumstanţele specifice fiecărei cauze. Astfel, obligaţia judecătorului sindic de a-şi motiva hotărârea adoptată are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al judecătorului faţă de fiecare argument relevant, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Motivarea este, aşadar, un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, o puternică garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, incidente fiind art. 21 alin. (3) din Constituţia României si art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Indiscutabil, orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale, precum şi de a pretinde organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt corect examinate de către instanţă, instanţă care are în mod necesar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa. Conţinutul dreptului la un proces echitabil în sensul autonom atribuit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului impune o anumită conduită pentru judecătorii şi legiuitorii statelor semnatare ale Convenţiei, sub aspectul motivării hotărârii. Legislaţia română, ca şi metodologia de lucru aplicată efectiv în procesul de elaborare a hotărârii judecătoreşti, ridică câteva probleme care ţin de realitatea respectării dreptului la un proces echitabil. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a făcut observaţia că un proces finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6 par. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt.

În concluzie, apreciază că hotărârea recurată este nelegală, solicitând admiterea căii de atac formulate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea analizării şi deschiderii procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei. 

Prin întâmpinare, intimata SC ...SRL solicită respingerea recursului creditoarei, menţinerea ca legală si temeinică a sentinţei civile nr..... /21.12.2022 şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei proceduri.

Intimata arată că, deşi în opinia recurentei soluţia instanţei de fond are un caracter lapidar, nu trebuie omisă împrejurarea că aceasta rezolvă legal şi în conformitate cu dispoziţiile incidente problema principală a competenţei instanţelor române în soluţionarea cererii de intrare în insolvenţă.

Verificarea conţinutului sentinţei criticată pentru pretinsă nemotivare dovedeşte că aceasta respectă toate rigorile precizate de dispoziţiile art.425 Cod procedură civilă, sens în care se impune respingerea motivului de recurs, ca nefondat.

O altă critică a recurentei vizează pretinsa soluţionare greşită a excepţiei de necompetentă invocată în fata instanţei de fond, însă intimata apreciază că instanţa de fond a dat o corectă interpretare dispoziţiilor art. 129 NCPC, care prevede expres şi limitativ cazurile de necompetenţă de ordine publică.

Astfel, în speţa dedusă judecăţii, indiferent de susţinerile făcute de recurentă prin cererea de recurs, izvorul litigiului este dat de o pretinsă neîndeplinire a unor obligaţii asumate printr-un contract.

Aşa cum însuşi Tribunalul laşi apreciază în mod legal, la data încheierii acordului de voinţă, părţile şi-au exprimat dorinţa de a soluţiona litigiile intervenite în legătură cu contractul, indiferent de natura acestora, de către Curtea de Arbitraj Comercial International a Camerei de Comerţ si Industrie din..., precum şi faptul că, oricare ar fi pretenţiile litigioase, acestea sunt supuse legislaţiei aceluiaşi stat,.....

Cum nu se poate susţine că cererea de intrare în insolvenţă formulată de recurentă nu ar fi în strânsă legătură cu acel acord de voinţă al părţilor, câtă vreme dispoziţia contractuală este asumată de ambii co-contractanţi, ea este pe deplin aplicabilă şi prezentei speţe, litigiul dedus judecăţii în prezenta cauză fiind în mod evident în legătură cu executarea contractului.

În aceste condiţii, intimata apreciază că prima instanţă a statuat corect cu privire la împrejurarea că instanţele române, inclusiv Tribunalului ... - Secţia faliment, nu au competenţă în soluţionarea acestui litigiu şi a dispus admiterea excepţiei invocate.

Precizările formulate de recurentă, privind pretinsa lipsă de consecvenţă a susţinerilor intimatei sunt lipsite de orice relevanţă juridică, societatea intimată fiind departe de a încerca să "fraudeze interesele creditorului”, aşa cum se menţionează la fila 4 a cererii de recurs. Realitatea este cea a faptului că neîndeplinirea obligaţiilor contractuale aparţine tocmai creditoarei, însă aceste aspecte urmează a fi rezolvate în cadrul altei proceduri, adresată unei instanţe competente şi nu formează obiectul controlului judiciar în prezentul litigiu.

Intimata apreciază că sunt neîntemeiate şi criticile legate de pretinsa nelegalitate a sentinţei, constând în aceea că Tribunalul lași nu s-a pronunţat cu privire la recunoaşterea hotărârii arbitraje străine, deşi îi incumba această obligaţie.

În contextul modalităţii de soluţionare a excepţiei, intimata consideră că această critică apare lipsită de logică juridică, atât timp cât instanţa a constatat că nu este competentă în soluţionarea litigiului ca atare şi, pe cale de consecinţă, a niciunei alte cereri, chiar pretins a avea caracter incidental faţă de prezenta procedură.

Dintr-o altă perspectivă, intimata apreciază că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 1073 Cod procedură civilă, câtă vreme normele de procedură civilă prevăd o procedură aparte pentru recunoaşterea pe teritoriul României a hotărârii arbitrate, dispoziţii cunoscute creditoarei.

Chiar dacă nu formează obiectul prezentului litigiu şi apar a fi formulate exclusiv ca răspuns la afirmaţiile creditoarei, este de notat împrejurarea că societăţii-intimate nu i se poate reţine nicio culpă în derularea acordului dintre părţi şi că - în conformitate cu actele depuse – creditoarea însăşi este cea care a dat dovadă de lipsă de loialitate contractuală.

În conformitate cu aspectele menţionate de corespondenţa depusă la dosarul cauzei, recurentei i-a fost adus la cunoştinţă în mod repetat faptul că mărfurile livrate erau de calitate extrem de proastă. Această împrejurare, care a generat numeroase controale ale instituţiilor din..., a impus retragerea de pe piaţă a mărfurilor, cu atât mai mult cu cât ANPC a constatat faptul că produsele prezentau atât modificări organoleptice însemnate, dar şi faptul că gramajul afişat pe ambalaj nu corespundea celui real. Urmare a acestui fapt, societatea intimată a fost sancţionată contravenţional, iar calitatea proastă a mărfurilor livrate de către recurentă a condus la emiterea, de către ANSVSA, a mai multor alerte naţionale în sensul depistării prezenţei, în produsele transmise de reclamantă, a unor substanţe periculoase pentru sănătatea umană, sens în care produsele au fost retrase de la comercializare.

Concluzionând asupra aspectelor anterior menţionate, intimata solicită respingerea recursului.

II. Soluţia şi considerentele Curţii de Apel:

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, și văzând dispozițiile art. 499 teza I din Codul procedură civilă, care dispun în sensul că, prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins, constată că recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce succed:

Având în vedere faptul că raportul dedus judecăţii conţine un element de extraneitate, prin părţile raportului juridic de naţionalitate ucraineană şi respectiv naţionalitate română, devin aplicabile dispoziţiile de drept internaţional privat;  potrivit dispoziţiilor  cuprinse în Titlul III din  Codul  Insolvenţei este reglementată Insolvenţa transfrontalieră, care inserează  normele pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept international  privat în materia insolventei, astfel cum reiese din prevederile art. 273 alin. (1) lit. a) din Legea 85/2014.

Art. 279 din Legea 85/2014 stabileşte că “Prevederile prezentului titlu se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu prevederile cărţii a VII-a a Codului civil privind dispoziţiile de drept internaţional privat.

În drept îşi găsesc aplicarea următoarele dispoziţii : Art. 2580 alin. (1) Cod civ. potrivit cărora :  statutul organic al persoanei juridice este cârmuit de legea sa naţională, iar potrivit dispozitiilor art. 2581 lit. h) Cod civ. legea statutului organic al  persoanei juridice  cârmuieşte îndeosebi [. . .] dizolvarea şi lichidarea persoanei juridice.

Art. 1.066 Cod proc. Civ., (...) instanţele române sunt competente dacă pârâtu/ are domiciliul, iar în lipsa domiciliului, reşedinţa obişnuită, respectiv sediul principal, iar în lipsa sediului principal, un sediu secundar sau fondul de comerţ pe teritoriul României la data introducerii cererii.

Iar dispoziţiile art. 1.072 alin. (1) Cod proc. Civ., stipulează : când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale.

Rezultă astfel că legea statutului organic al debitorului  persoană juridică este legea română,  astfel că cererea dedusă judecăţii urmează a fi soluţionată în conformitate cu legea română, având în vedere că sediul social al debitoarei ...S.R.L. se află situat pe teritoriul României.

Convenţia de arbitraj inserată în contractul de vânzare încheiat între părţi nu poate produce efecte în privinţa cererii de deschidere a procedurii insolvenţei întrucât în materia insolvenţei părţile nu au libertatea de a stabili pe cale convenţională legea care guvernează procedura insolvenţei şi nici de a atribui competenţa de soluţionare în favoarea unui anumit organ jurisdicţional.

Potrivit art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea 85/2014, instanţa competentă să soluţioneze cererile având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei este tribunalul în a cărui circumscripţie debitorul şi-a avut sediul social cel puţin 6 luni înainte anterior datei sesizării instanţei; (2 )sediul social al debitorului este acela cu care figurează la registrul comerţului, în cazul în care sediul a fost schimbat cu mai puţin de 6 luni anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, sediul social al debitorului este cel cu care acesta figura la registrul comerţului înainte de schimbare.

Or, potrivit raportului de furnizare informaţii emis de către registrul comerţului în data de 13.09.2022 sediul social al debitorului  este situat în ....jud....

Pe cale de consecinţă, Tribunalul ....- Secţia a II a civilă de contencios administrativ si fiscal este instanţa competentă din punct de vedere general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cerere, motiv pentru care recursul urmează a fi admis, hotararea casata in tot, urmând a fi respinsă  excepţia necompetentei generale a instanţelor române cu consecinţa trimiterii cauzei aceleiasi instanţe, in vederea verificării indeplinirii condiţiilor impuse de legea insolvenţei  pentru deschiderea procedurii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul ….LTD împotriva sentinţei nr....din 21.12.2022 pronunţată de Tribunalul..., Secţia II civilă-faliment, sentinţă pe care o casează în tot.

Respinge excepţia necompetenţei generale a Tribunalului ...

Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată la data de 08.03.2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

Preşedinte,                          Judecător,                     Judecător,                   Grefier,