Dosar nr. /300/2022

SENTINŢA CIVILĂ NR.

Şedinţa publică din data de 25 Mai 2023

Completul compus din:

Preşedinte

Grefier

Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect rezoluţiune contract privind pe reclamanta SRL în contradictoriu cu pârâtele ....GMBH şi ....GMBH.

Dezbaterile în fond au avut loc în şedinţa publică din data de 15.05.2023, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 25.05.2023, când

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21.09.2022, sub nr. .../300/2020, pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti, reclamanta ....SRL, a solicitat instanţei în contradictoriu cu ...GMBH cu sediul social în... Austraia, legal reprezentată de Dl....– Administrator Statutar și de ....în caliate de pârâtă, prin care a solicitat admiterea acțiunii și rezoluțiunea vânzării-cumpărării intervenită între părți pentru neplata prețului consemnat în factura fiscală seria ...nr. ....01.2022, repunerea părților în situația anterioară și obligarea societății pârâte la restituirea autovehiculului marca Volkswagen Multivan, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii în fapt, reclamanta a arătat că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată, prețul fixat fiind de ....ce urma să fie achitat de pârâtă în termen de 180 de zile, cel mai târziu la 19.07.2022.

De asemenea, a menţionat că solicită rezoluțiunea vânzării cumpărării precum și obligarea părții adverse la restituirea contravalorii autovehiculului înstrăinat.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1549, art. 1550 din C. Civ. și art. 1081 alin.1, pct. 2 C. Pr. Civ.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 3139 lei (f. 12)

Pârâta a transmis instanței la 28.11.2022 și la data de 14.02.2023 prin lichidator - avocat ....întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor române, motivat de faptul că există o procedură austriacă de insolvență împotriva activelor societății pârâte, iar creanța ce face obiectul prezentului dosar a fost deja depusă în cadrul procedurii de insolvență, această cerere fiind de asemenea recunoscută și prin urmare va participa la orice distribuire a cotelor. Totodată menționează că în ceea ce privește art. 3 din Regulamentul UE privind insolvența, instanțele austriece sunt competente și în conformitate cu art. 4 din Regulamentul UE privind insolvența, se aplică legea austriacă, astfel încât instanța română nu este competentă.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.proc.civ., excepția necompetenței generale a instanțelor române, instanța o constată întemeiată pentru următoarele motive:

În fapt, prin hotărârea pronunțată la data de 21.06.2022 de către Tribunalul ...n cadrul dosarului ...s-a deschis procedura de insolvență privind patrimoniul societății ....GMBH, ....a fost desemnat lichidator. ....

Astfel, în cauză fiind vorba de o societate de naționalitate austriacă chemată în judecată în fața unei instanțe din .... se constată faptul că în cauză devin incidente dispozițiile REGULAMENTULUI (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență (față de data deschiderii procedurii insolvenței).

  Potrivit dispozițiilor art. 3 din Regulamentul 2015/848 competența de a deschide procedura de insolvență (denumită în continuare „procedura principală de insolvență”) revine instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia se află centrul intereselor principale ale debitorului. Centrul intereselor principale este locul în care debitorul își administrează în mod obișnuit interesele și care este verificabil de către terți.

În cazul unei societăți sau persoane juridice, centrul intereselor principale este prezumat a fi, până la proba contrarie, locul unde se află sediul social. Această prezumție se aplică doar dacă sediul social nu s-a mutat într-un alt stat membru în cele trei luni anterioare solicitării de deschidere a procedurii de insolvență.

În cazul unei persoane fizice care exercită o activitate independentă sau o activitate profesională, centrul intereselor principale se presupune a fi locul principal de desfășurare a activității, în absența unor probe care ar dovedi contrariul. Această prezumție se aplică doar dacă locul principal de desfășurare a activității nu s-a mutat într-un alt stat membru în cele trei luni anterioare solicitării de deschidere a procedurii de insolvență.

În cazul oricărei alte persoane fizice, centrul intereselor principale se presupune a fi locul în care persoana fizică își are reședința obișnuită, în absența unor probe care ar dovedi contrariul. Această prezumție se aplică doar dacă reședința obișnuită nu s-a mutat într-un alt stat membru în cele șase luni anterioare solicitării de deschidere a procedurii de insolvență.

(2Atunci când centrul intereselor principale ale unui debitor este situat pe teritoriul unui stat membru, instanțele unui alt stat membru sunt competente să deschidă o procedură de insolvență împotriva acestui debitor numai dacă acesta are un sediu pe teritoriul acestui din urmă stat membru. Efectele acestei proceduri se limitează la bunurile debitorului situate pe teritoriul celui de-al doilea stat membru.

(3)   În cazul în care a fost deschisă o procedură de insolvență în conformitate cu alineatul (1), orice procedură de insolvență deschisă ulterior în conformitate cu alineatul (2) este o procedură secundară de insolvență.

(4)   Procedura teritorială de insolvență menționată la alineatul (2) poate fi deschisă doar înaintea deschiderii procedurii principale de insolvență, în temeiul alineatului (1), în cazul în care:

(a) o procedură de insolvență nu poate fi deschisă în temeiul alineatului (1) din cauza condițiilor stabilite prin legislația statului membru pe al cărui teritoriu se află centrul intereselor principale ale debitorului; sau

(b)deschiderea procedurii teritoriale de insolvență este cerută de:

(i) un creditor a cărui creanță a luat naștere din exploatarea unui sediu situat pe teritoriul statului membru în care se solicită deschiderea procedurii teritoriale; sau

(ii) o autoritate publică care, în temeiul legislației statului membru pe al cărui teritoriu este situat sediul, are dreptul de a solicita deschiderea procedurii de insolvență.

În cazul în care se deschide o procedură principală de insolvență, procedura teritorială de insolvență devine procedură secundară de insolvență.

De asemenea, potrivit art. 4 din același Regulament, (1)   O instanță sesizată cu o cerere de deschidere a unei proceduri de insolvență examinează din oficiu dacă are competență în temeiul articolului 3. Hotărârea de deschidere a unei proceduri de insolvență precizează criteriile care stabilesc competența instanței și, în special, dacă această competență se întemeiază pe articolul 3 alineatul (1) sau alineatul (2).

(2)   În pofida alineatului (1), în cazul în care procedurile de insolvență sunt deschise în conformitate cu dreptul intern, în lipsa unei hotărâri pronunțate de o instanță, statele membre pot încredința practicianului în insolvență desemnat în cadrul acestor proceduri atribuția de a examina dacă statul membru în care cererea de deschidere a procedurilor de insolvență este pendinte este competent în temeiul articolului 3. În caz afirmativ, practicianul în insolvență precizează în hotărârea de deschidere a procedurii criteriile care stabilesc competența și, în special, dacă această competență se întemeiază pe articolul 3 alineatul (1) sau alineatul (2).

   Astfel, din interpretarea acestor dispoziții, rezultă faptul că în prezenta cauză ar fi aplicabilă legea statului în care a fost deschisă procedura insolvenței, în cazul de față fiind vorba de legea statului austriac.

Potrivit art. 1071 alin. 1 C.proc.civ., instanța sesizată verifică din oficiu competența sa internațională, procedând conform regulilor interne privind competența, iar dacă stabilește că nu este competentă nici ea, nicio altă instanță română, va respinge cererea ca nefiind de competența jurisdicției române, sub rezerva aplicării prevederilor art. 1.070 C.pr.civ.

Cu toate acestea, dispozițiile art. 1065 C.proc.civ. prevăd faptul că dispozițiile din Codul de procedură civilă privind procesul civil internațional se aplică în măsura în care prin Dreptul Uniunii Europene nu se prevede altfel, motiv pentru care instanța va face aplicarea dispozițiilor obligatorii ale Regulamentului (CE) nr. 2015/858, dispoziții care fac trimitere în mod expres la dispozițiile legii din....., ca stat în care a fost deschisă procedura insolvenței cu privire la societatea pârâtă.

Pe cale de consecință, având în vedere că normele legale menționate mai sus reglementează un caz de competență generală de la care nu sunt permise derogări, instanța apreciază întemeiată excepția invocată de către pârâtă prin lichidator, urmând să o admită și să respingă cererea ca nefiind de competența instanțelor române.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia necompetenţei instanţelor române, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

Respinge cererea privind pe reclamanta...., în contradictoriu cu pârâta ....GMBH, prin lichidator....cu sediul social în...., Austraia, legal reprezentată de ....ca nefiind de competența instanțelor române.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de recurs se depune la Judecătoria Sector 2 Bucureşti.

Pronunţată astăzi, 25.05.2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Preşedinte,                                                                                                                      Grefier,