Dosar nr...../3/2019 (Număr în format vechi ..../2020)

R O M Â N I A CURTEA DE APEL BUCUREŞTI

SECŢIA A VI-A CIVILĂ DECIZIA CIVILĂ NR. ..../2020

Şedinţa publică de la 08.07.2020

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE -

JUDECĂTOR -

GREFIER –

 Pe rol se află soluţionarea cererii de apel formulată de apelanta... SA .... SUCURSALA BUCURESTI împotriva sentinţei civile nr. .../20.01.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. /3/..., în contradictoriu cu intimaţii .... SRL şi ...administrator judiciar al.... SA.

 La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns părţile.

 Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanţei faptul că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 C.pr.civ., precum şi faptul că apelanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Curtea, faţă de lipsa părţilor la strigarea pricinii, în raport de prevederile art.121 alin.5 din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești aprobat prin Hotărârea CSM nr.1375/2015, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței pentru o nouă strigare, în ordinea listei de şedinţă. La a doua strigare a cauzei, la ordine, nu au răspuns părţile.

Curtea în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii apelului, invocată de intimată, urmează a o respinge, având în vedere că sentinţa a fost publicată în BPI la 20.02.2020, conform dovezii aflată la fila 30, vol.3 copie dosar fond, iar nu pe 29.01.2020, astfel cum susţine intimata, apelul fiind depus la oficiul poştal la 26.02.2020, conform dovezii aflate la f. 14 dosar apel, în termenul legal de 7 zile de la publicare.

 Curtea încuviinţează pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, solicitată prin cererea de apel şi întâmpinare, şi reţine apelul în pronunţare.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului, reţine următoarele:

Prin sentința civilă nr..../20.01.2020, Tribunalul Bucureşti a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu invocată de debitorul S.A... Sucursala Bucureşti, a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de debitor împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditorul.... S.R.L. a admis cererea creditorului și, în temeiul art. 3 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 848/2015 al Consiliului Uniunii Europene din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvenţă, raportat la art. 72 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă a deschis procedura secundară generală a insolvenţei debitorului.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele: Între creditor şi debitor s-a încheiat un contract de subconsultanţă, ce a avut ca obiect executarea de către creditorul.... S.R.L. a unor lucrări de cadastru imobiliar pe raza .... Valoarea contractul a fost de .... lei la care se adaugă TVA, sumă ce a fost achitată parţial, rămânând de plată suma de ..... lei, pentru care s-a emis factură, sumă la care a calculat o dobâdă legală în cuantum de .... lei.

Debitorul este un dezmembrământ, respectiv o sucursală, a .... S.A. cu sediul social în ..... În aceste condiţii, judecătorul sindic român a constatat că în cauză are aplicabilitate directă Regulamentul (CE) nr. 848/2015 al Consiliului Uniunii Europene, din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvenţă, art. 3.

 În ce priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu, s-a reţinut că debitorul .... S.A..... Sucursala Bucureşti a invocat această excepţia arătând că potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridica ale societăţilor, având un patrimoniu propriu, un scop de sine stătător şi organe proprii de conducere, precum şi o autonomie faţă de societatea mamă şi că, în consecinţă, neavând personalitate juridică, sucursala unei societăţi comerciale nu are nici capacitate de exerciţiu, dar nici capacitate de folosinţă, rezultând că aceasta nu poate sta în judecată în calitate de pârâtă.

Judecătorul-sindic şi-a exprimat acordul cu punctul de vedere exprimat de debitor în contestaţie, cu privire la natura juridică a sucursalei, însă din perspectiva dispoziţiilor art. 4 din Codul de procedură civilă care prevăd că „în materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părţilor.”, face ca Regulamentul să se aplice cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 31/1990 a societăţilor şi cele ale Codului de procedură civilă, ceea ce face ca, pe acest fond, excepţia invocată, să fie inoperantă. În consecinţă, judecătorul- sindic a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi de exerciţiu invocată de debitorul .... S.A.... Sucursala Bucureşti.

Cu privire la fondul cererii, analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul-sindic a reţinut că debitorul, deşi a arătat că nu este în insolvenţă, nu a făcut nici o dovadă, cu înscrisuri relevante, de genul extraselor de cont, sau a balanţelor contabile, că are suficiente fonduri pentru a-şi achita datoriile, că ar fi solvabil.

 Prin urmare, contestaţie formulată de debitorul.... S.A..... Sucursala Bucureşti a fost considerată nerelvantă şi a fost respinsă.

Potrivit art. 70 alin.1 în ref. la art. 5 alin. 1 pct. 20 şi pct. 72 din Legea..... orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă, a cărui creanţă, de cel puţin 40.000 lei, este certă, lichidă şi exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere introductivă, la care va anexa documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii. Încetarea de plăţi faţă de creditorul care a formulat cererea introductivă se prezintă ca o prezumţie legală, ce poate fi răsturnată doar de debitorul care face dovada ca are sume de bani disponibile în patrimoniu, ceea ce nu s-a probat în speţă..... este certă, fiind constatată prin înscrisurile de la dosar, este lichidă, câtimea ei fiind determinată prin însuşi actul de creanţă, este exigibilă, deoarece termenul de plată a expirat, iar pentru plata acesteia creditorul poate obţine intervenţia coercitivă a forţei publice şi are un cuantum superior valorii prag de 40.000 lei prevăzută la art.5 alin. 1 pct.72 din lege. Cerinţa prevăzută de art.3 alin 1 din lege este satisfăcută, întrucât pentru debitor, neplata la scadenţă a creanţei este efectul incapacităţii debitoarei de a plăti datoria cu fondurile băneşti disponibile, cerinţa de încetare a plăţilor de către debitoare fiind îndeplinita deoarece durează de cel puţin 60 de zile. Pentru aceste considerente, fiind îndeplinite dispoziţiile temeiul art. 72 alin. 6 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, văzând şi dispoziţiile art. 662 C.pr.civ., art. 1270 C.civ., cererea creditorului a fost admisă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel debitoarea, susţinând că prima instanţă nu a analizat şi soluţionat contestaţia formulată de către debitoare, cu încălcarea prevederilor art. 22 alin. 6 C.pr.civ. A arătat apelanta că instanţa a apreciat în mod greşit că intimata şi-a îndeplinit obligaţiile rezultate din contractul de sub-consultanţă, făcând abstracţie de argumentele invocate de către debitoare în contestaţie. În acest sens, a arătat apelanta că intimata a predat lucrarea cu întârziere, în mod culpabil, iar ca urmare a acestui fapt beneficiarul final al lucrării (ANCPI) a imputat apelantei penalităţi care, potrivit prevederilor anexlor2 şi 4 ale contractului de sub-consultanţă, trebuie suportate de intimată. Invocă dispoziţiile art. 1556 C.civ., arătând că este îndreptăţită să invoce neexecutarea contractului de către cealaltă parte ca temei al refuzului său de a-şi executa propria obligaţie. A mai arătat apelanta că judecătorul sindic nu a analizat apărările sale referitoare la lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei invocate de intimată. În acest sens, a învederat că factura de care se prevalează creditoarea nu i-a fost comunicată şi, de asemenea, că părţile au încheiat la data de ...., neexecutat până în prezent, în temeiul căruia a efectuat plăţi către intimată în cuantum de ..... lei, motiv pentru care, în opinia sa, între părţi poate opera compensarea până la limita acestei sume.

Intimata a depus întâmpinare, invocând excepţia tardivităţii apelului (respinsă la termenul din 08.07.2020), iar pe fond solicitând respingerea apelului ca nefondat. În motivare, a arătat intimata că este titulara unei creanţe exigibile împotriva debitoarei, factura fiind comunicată apelantei prin e-mail. Cu privire la modalitatea în care şi-a executat propriile obligaţii, arată că termenul de executare a fost prelungit, iar din procesul-verbal de acceptanţă a serviciilor din.... emis de .... rezultă că intimata şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale. Prin actul adiţional nr. 3 la contractul de sub-consultanţă s-a convenit ca intimata să se ocupe doar de documentaţia tehnică a înregistrării sistematice, cu termen la sfârşitul lunii .... A mai susţinut intimata că penalităţile calculate de.... nu au legătură cu activitatea intimatei şi nici cu relaţia contractuală dintre creditoare şi debitoare, pentru că ele rezultă din obligaţiile pe care apelanta şi le-a asumat în relaţia cu ..... Invocă dispoziţii din actele adiţionale nr. 3 şi 4 încheiate între părţi. De asemenea, a arătat intimata că sunt neîntemeiate susţinerile apelantei referitoare la incidenţa unei pretinse compensaţii, întrucât în baza contractului din 2014 apelanta datorează pârâtei o sumă de bani, iar nu invers.

Examinând sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul este fondat. Sunt întemeiate criticile apelantei referitoare la nedovedirea, de către intimată, a unei creanțe împotriva sa cu caracter cert, lichid și exigibil în cuantumul prevăzut de L 85/2014. În aplicarea art. 5 pct. 29 şi 72 din L 85/2014, art. 663 C.pr.civ., sarcina de a proba existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile împotriva debitorului revine creditorului, conform art. 249 C.pr.civ. În acest sens, contrar celor afirmate de judecătorul sindic, în cauza nu poate fi reţinut caracterul cert al creanţei creditoarei, în condiţiile în care debitoarea a contestat existenţa acesteia, invocând excepţia de neexecutare a contractului ce constituie izvorul creanței afirmate ca temei al cererii de deschidere a procedurii. Curtea constată că invocarea excepţiei de neexecutare nu este una pur formală, ci se întemeiază pe argumente pertinente, raportate la o situaţie de fapt probată (emiterea facturii de penalităţi de către beneficiarul final, f. 11 dosar apel) şi, de altfel, necontestată de către creditoare. Argumentele debitoarei sunt susţinute cu referiri la clauze din contractul încheiat între părţi (anexa 2 a contractului de sub-consultanţă, ce prevede că „orice alte revendicări juridice împotriva consultantului care pot apărea din partea clientului datorită unor motive legate de calitatea serviciilor furnizate de sub-consultant vor fi în sarcina sub-consultantului”). Apărările intimatei împotriva acestor argumente ţin de aspecte de fapt legate de derularea contractului încheiat între părţi, respectiv o lipsă a culpei sale în modalitatea de executare a acestuia, cu referire la modalitatea în care clientul final a realizat recepţia lucrărilor şi la înscrisuri emise de acesta (....). În acest sens, se constată că, pentru determinarea existenţei creanţei se impune o cercetare laborioasă a raporturilor juridice dintre părţi, constând în interpretarea coroborată a clauzelor contractuale şi în cercetarea situaţiei de fapt legată de modalitatea concretă în care creditoarea şi-a îndeplinit obligaţiile asumate şi de conformitatea executării cu prevederile contractuale. Aceste aspecte exced verificării sumare ce poate fi realizată de judecătorul sindic cu ocazia analizării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei şi se impun a fi analizate de o instanţă de drept comun. Prin urmare, constatând fondate criticile apelantei referitoare la nedovedirea, de către intimată, a unei creanţe cu caracter cert, situaţie ce are drept consecinţă constatarea ca neîndeplinită a uneia dintre condiţiile cumulative impuse de L 85/2014 pentru deschiderea procedurii insolvenţei, în temeiul art. 481 alin. 1 C.pr.civ. se impune admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii contestaţiei debitoarei şi respingerii cererii de deschidere a procedurii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul formulat de apelanta .... SA .... SUCURSALA BUCURESTI, ....împotriva sentinţei civile nr.../20.01.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. .../3/2019, în contradictoriu cu intimaţii ....

Schimbă în tot sentinţa apelată, în sensul că admite contestaţia debitoarei şi respinge cererea de deschidere a procedurii ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08.07.2020.