R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Dosar nr. /11..../2019

SENTINŢA CIVILĂ  Nr...../2019

Şedinţa publică din data de 28 iunie 2019

Tribunalul format din:

PREŞEDINTE :

GREFIER:

Pe rol fiind soluţionarea cererii formulate de creditorul ....în contradictoriu cu debitorul ....SRL...., pentru deschiderea procedurii insolvenţei la cererea creditorului.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă reprezentantul debitorului, avocat ....lipsă fiind reprezentantul creditorului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar, la data de 28.03.2019, Întâmpinare formulată de către debitoare prin care se solicită, în principal, respingerea cererii, ca inadmisibilă, raportat la petitele formulate şi temeiurile de drept invocate de către reclamantă; în subsidiar: respingerea cererii ca inadmisibilă sau ca nefiind de competenţa instanţelor române, raportat la inexistenţa unui sediu al debitoarei pe teritoriul României; respingerea cererii ca inadmisibilă raportat la prevederile art. 3 alin. 4 din Regulamentul UE 2015/848; respingerea cererii ca nefondată;

Tribunalul pune în discuţia părţii prezente excepţia inadmisibilităţii şi excepţia  necompetenţei instanţelor ...invocate de debitoare.

Reprezentantul debitorului, av. ....susţine excepţiile invocate, în principiu, astfel cum este formulată cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă, se poate trage concluzia că ar fi vorba despre o procedură secundară de insolvenţă, având în vedere afirmaţia reclamantei că cunoaşte faptul că există o procedură principală în..... În acest context, faţă de prevederile Regulamentului 848/2015, cererea formulată ar fi de necompetenţa generală a instanţei române, pe simplu motiv că nu există un sediu în sensul regulamentului menţionat pe teritoriul României. Există nişte bunuri imobile care nu satisfac exigenţele noţiunii de sediu astfel cum este definit în regulament. În concret, se referă la faptul că sediul este spaţiul unde se desfăşoară activitate, inclusiv cu capital uman. Se discută de nişte imobile care fac obiectul unor valorificări în procedura principală de insolvenţă din.....

Învederează instanţei că pe rolul Tribunalului ....-Năsăud a mai fost un dosar identic, sens în care depune la dosar extras de pe portalul instanţelor de judecată pentru a se observa soluţia dată în acel dosar.

Precizează că cheltuielile de judecată ocazionate în prezentul dosar le vor solicita pe cale separată.

Tribunalul reţine cauza în pronunţare pe excepţia necompetenţei generale a instanţelor române.

T R I B U N A L U L

Deliberând, constată:

Prin cererea de deschidere a procedurii insolvenţei înregistrată în data de 21.02.2019 în dosarul cu numărul de mai sus, creditorul ....a solicitat judecătorului sindic desemnat să constate starea de insolvenţă a debitoarei .... S.R.L. care are faţă de bugetul local debite scadente în valoare totală de ....lei şi să dispună deschiderea procedurii insolvenţei privind debitoarea .... S.R.L.

În motivare arată că la data de 28.11.2012 societatea ... SRL cu sediul în...., a dobândit o clădire pe raza UAT..... Ulterior, a fost depusă la Direcţia Venituri din cadrul Primăriei municipiului..., Declaraţia fiscală/Decizia de impunere pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri în cazul persoanelor juridice nr. ....

Având în vedere că societatea .... SRL, nu şi-a achitat obligaţiile fiscale stabilite în sarcina sa, organul fiscal a demarat procedura de executare silită în dosarul de executare.... Astfel, au fost emise următoarele acte de executare ….. Ca urmare a întocmirii procesului-verbal de sechestru, şi a înregistrării acestuia la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, organul fiscal a fost înscris în evidenţele acestuia cu o ipotecă legală în valoare de ...lei.

În consecinţă, creanţa municipiului ... în valoare de ...lei, este o creanţă garantată.

Menţionează că, în data de 19.11.2014, la registratura Direcţiei Economice Venituri din cadrul Primăriei municipiului ... a fost depusă o cerere prin care s-a solicitat suspendarea executării silite începută în dosarul de executare nr. 6/2013, întrucât societatea .... SRL se află în procedura de concordat preventiv din data de 02.07.2014. Ca urmare, creditoarea a întocmit Cererea de admitere a creanţelor nr. ....prin care a solicitat înscrierea obligaţiilor fiscale datorate bugetului local în tabelul creditorilor debitoarei ....SRL, cerere care a fost trimisa prin poştă către Tribunalul Ordinar Prato.

Ulterior, în data de 27.01.2015 a fost depusă la registratura organului fiscal, o adresă însoţită de Sentinţa Civilă nr. ....12.12.2014 pronunţată de Tribunalul ...-Năsăud, în dosarul .../112/2014, prin care s-a dispus recunoaşterea Hotărârii din data de 02.07.2014 pronunţată de Tribunalul Ordinar Prato-Secţia Falimentar în dosar N.R.G. ....prin care s-a aprobat concordatul preventiv propus de societatea ....

Subliniază că până la data întocmirii prezentei cererii nu a primit niciun răspuns la cererea de admitere a creanţelor.

Mai mult, ca urmare a recunoaşterii de către Tribunalul ....-Năsăud a Hotărârii din data de 02.07.2014 pronunţată de Tribunalul Ordinar Prato-Secţia Falimentar în dosar N.R.G. ...prin care s-a aprobat concordatul preventiv propus de Societatea...., creditoarea nu a mai continuat procedura de executare silită începută în dosarul nr....

Având în vedere că executarea silită a fost suspendată, debitoarea nu a mai efectuat plăţi către bugetul local până în data de..., obligaţiile fiscale stabilite în sarcina societăţii ...SRL, sunt în cuantum total de ...lei. Pentru anul fiscal 2019 s-au stabilit creanţe fiscale în suma totală de ....lei. Precizează faptul că creanţa municipiului ... este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 60 de zile.

În drept a invocat cap. III din Regulamentul (UE) 2015/848 din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvenţă (reformare); Regulamentul (CE) Nr. ...din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvenţă; Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cât şi orice alte dispoziţii legale incidente în speţă.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Debitoarea societatea ... SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanţei în principal, respingerea cererii ca inadmisibilă, raportat la petitele sale şi temeiurile de drept indicate de către reclamantă iar în subsidiar, respingerea cererii ca inadmisibilă sau ca nefiind de competenţa instanţelor române, raportat la inexistenţa unui sediu al debitoarei pe teritoriul României, astfel cum acesta este definit de Regulamentul (UE) 2015/848; respingerea cererii ca inadmisibilă raportat la prevederile art. 3 alin. (4) din Regulamentul (UE) 2015/848; respingerea cererii ca nefondată precum şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Suplimentar faţă de cele relatate de către reclamantă, precizează următoarele:

Cu toate că Municipiul .... a fost informat (după cum se susţine inclusiv prin cererea introductivă) despre existenţa procedurii de insolvenţă deschisă în .... faţă de debitoare, nici una dintre deciziile de impunere anexate cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă nu au fost comunicate spre plată nici debitoarei, nici lichidatorului judiciar. Fac excepţie deciziile de impunere pentru perioada anterioară deschiderii procedurii de insolvenţă, cu care Municipiul ....a fost înscris în tabelul creditorilor.Decizile de impunere privind accesoriile nu au fundament, cât   Municipiul ....nu a solicitat niciodată, în condiţii procedurale, realizarea creanţelor sale reprezentând impozit pentru anii subsecvenţi deschiderii procedurii de insolvenţă. Nefiind solicitată plata sumelor respective, accesoriile nu au cum să curgă.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii cererii, raportat la petitele acesteia şi la temeiurile de drept invocate arată că  analizând cererea reclamantei, se observă că aceasta solicită deschiderea procedurii de insolvenţă a debitoarei, fără vreo altă menţiune privind tipul acestei proceduri. Astfel, inclusiv la o analiză abstractă, cererea este inadmisibilă în condiţiile în care debitoarea este supusă unei proceduri de insolvenţă în...., statul unde se află centrul de interese. Aspectul existenţei unei proceduri de insolvenţă deschisă în ... este recunoscut şi confirmat de toate părţile implicate.

Astfel cum au fost formulate petitele cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, aceasta nu poate fi nici măcar în abstract admisă.

În contextul celor susţinute mai sus are relevanţă şi temeiul de drept al cererii, astfel cum reclamanta l-a indicat în mod expres. Menţionează cu titlu preliminar că potrivit art. 194 Cod.pr.civ, cererea de chemare în judecată (inclusiv cea având ca obiect deschiderea procedurii de insolvenţă) trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea. În privinţa motivelor de fapt, reclamanta expune starea de fapt relevantă din punctul său de vedere.

Procedând la analiza textelor legale indicate de către reclamantă, în motivarea în drept a cererii se constată următoarele:

Art. 274 şi art. 303 din Legea nr. 85/2014 sunt cuprinse în cadrul Titlului III -Insolvenţă Transfrontalieră, Capitolul II - Raportul cu statele terţe. Conform articolului incipient al capitolului II - art. 274 alin. (3) din Legea nr. 85/2014: „Prevederile prezentului capitol nu sunt aplicabile nici raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei care cad sub incidenţa Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1.346/2000”. În speţă avem de a face tocmai cu un raport de drept internaţional privat care cade sub incidenţa Regulamentului (UE) 2015/848 (forma actuală a Regulamentului (CE) 1346/2000). Art. 274 alin. (1) lit. d) vizează aplicabilitatea capitolului II, menţionat anterior, „în cazul în care creditorii sau alte persoane interesate dintr-un stat străin sunt interesate să solicite deschiderea în ...a unei proceduri prevăzute de prezenta lege sau să participe în cadrul unei proceduri deschise.” În speţă, cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă nu aparţine unui creditor sau persoană interesată dintr-un stat străin, aparţinând unui creditor din .... Art. 303 vizează recunoaşterea unei proceduri principale străine. Procedura de recunoaştere a hotărârilor de deschidere a procedurii nu se aplică în ipoteza în care procedura de insolvenţă este deschisă pe teritoriul Uniunii Europene. Conform Capitolului II din Regulamentul (UE) 2015/848 (în special art. 20. alin. 1), orice hotărâre de deschidere a unei proceduri de insolvenţă pronunţată de către o instanţă a unui stat membru este recunoscută în toate celelalte state membre.

Astfel, reclamanta îşi întemeiază cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă pe prevederi legale inaplicabile în speţă. Cât timp discutăm despre proceduri de insolvenţă cu elemente de extraneitate, însă limitate pe teritoriul Uniunii Europene, întreaga procedură de recunoaştere, aplicare şi eventual deschidere a unei proceduri de insolvenţă în .... reglementată de art. 274 şi următoarele din Legea nr. 85/2014 este inaplicabilă.

Drept consecinţă, cererea reclamantei de deschidere a procedurii de insolvenţă faţă de debitoare, întemeiată pe dispoziţiile art. 274 şi următoarele din Legea nr. 85/2014 este inadmisibilă, sens în care se impune admiterea prezentei excepţii.

Regulamentul (CE) ....şi Regulamentul (UE) 2015/848 reprezintă izvoare de drept comunitar cu aplicabilitate directă pe teritoriul statelor membre. Astfel, în speţă, dacă s-ar putea pune problema deschiderii unei proceduri de insolvenţă pe teritoriul României faţă de debitoare, aceasta ar trebui să fie guvernată în mod direct şi să fie permisă de prevederile regulamentelor menţionate, spre deosebire de teza susţinută de către reclamantă, în sensul aplicabilităţii Legii nr. 85/2014. Legea nr. 85/2014 şi legislaţia română în general nu va putea fi aplicabilă decât acolo unde regulamentele europene fac trimitere la aplicarea legii naţionale.

În continuare invocă Excepţia inadmisibilităţii cererii / Excepţia necompetenţei generale a instanţelor române, raportat la inexistenţa unui sediu al debitoarei, pe teritoriul României, astfel cum acesta este definit de Regulamentul (UE) 2015/848 cu titlu alternativ, în raport cu exprimarea folosită de prevederile art. 3 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2015/848: „Atunci când centrul intereselor principale ale unui debitor este situat pe teritoriul unui stat membru, instanţele unui alt stat membru sunt competente să deschidă o procedură de insolvenţă împotriva acestui debitor numai dacă acesta are un sediu pe teritoriul acestui din urmă stat membru. Efectele acestei proceduri se limitează la bunurile debitorului situate pe teritoriul celui de-al doilea stat membru.”

Consideră că problema trebuie pusă din perspectiva unei inadmisibilităţi a cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, însă faţă de formularea folosită de legiuitorul european, se poate pune şi problema unei necompetenţe generale a instanţelor de judecată române.

Motivarea .....astfel cum acesta este definit de regulament. Conform art. 2 - Definiţii, pct. 10 din Regulamentul (UE) 2015/848, „sediu înseamnă orice loc de derulare de operaţiuni unde un debitor exercită sau a exercitat în ultimele 3 luni înainte de deschiderea procedurii principale de insolvenţă, în mod netranzitoriu, o activitate economică care presupune mijloace umane şi active.”

Aşadar, pentru a putea fi deschisă o procedură secundară (teritorială) de insolvenţă pe teritoriul unui alt stat membru decât cel unde se situează centrul de interese principale al debitorului, este necesară existenţa unui sediu al acestuia.

În concret, în speţă, debitoarea arată că nu deţine un sediu pe teritoriul României. Tot ceea ce deţine pe teritoriul României este o cotă parte dintr-un activ constând în imobilul situat în .... şi care a generat impozitele pretinse de către Municipiul..... Se observă la prima vedere că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a cererii de deschidere a unei proceduri secundare, constând în existenţa pe teritoriul României a unei activităţi economice care presupune mijloace umane şi fixe.

În conformitate cu prevederile art. 249 Cod.pr.civ, sarcina probei aparţine reclamantului, care pentru a putea eventual obţine o hotărârea de deschidere a unei proceduri secundare de insolvenţă ar trebui să facă dovada îndeplinirii condiţiilor art. 3 alin. (2) raportat la art. 2 pct. 10 din Regulamentul (UE) 2015/848.

Se observă că o asemenea dovadă nu există, în condiţiile în care debitoarea nu a înfiinţat un sediu secundar, punct de lucru, sucursală etc. pe teritoriul României şi nu are nici un angajat care să acţioneze pe teritoriul României, întreaga legătură cu .....constă în deţinerea unui imobil, care este exploatat prin închiriere, situat în....., care însă nu satisface definiţia de sediu, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) 2015/848.

Reglementările menţionate în prezentul punct sunt absolut fireşti şi permit deschiderea unei proceduri teritoriale de insolvenţă doar când există o activitate economică efectivă, care include şi capital uman pe teritoriul României. Cât timp se discută despre simple active deţinute de către debitoare, acestea pot fi valorificate sau exploatate în cadrul procedurii principale de insolvenţă.

Concluzionând, a solicitat admiterea fie a excepţiei inadmisibilităţii cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă pe teritoriul României, având în vedere că nu este îndeplinită una dintre condiţiile specifice de exercitare a unei asemenea acţiuni - existenţa unui sediu al debitoarei pe teritoriul României fie a excepţiei necompetenţei generale a instanţelor române, pentru aceleaşi motive, sens în care, în temeiul art. 132 alin. (4) instanţa să respingă cererea ca nefiind de competenţa instanţelor române.

Totodată invocă excepţia inadmisibilităţii cererii raportat la prevederile art. 3 alin. (4) din Regulamentul (UE) 2015/848 arătând că prin art. 3 alin. (4) din Regulamentul (UE) 2015/848, în anumite cazuri specifice, se mai instituie o condiţie de admisibilitate a unei cereri de deschidere a procedurii secundare (teritorială) de insolvenţă.

Conform textului menţionat: „Procedura teritorială de insolvenţă menţionată la alineatul (2) poate fi deschisă doar înaintea deschiderii procedurii principale de insolvenţă, în temeiul alineatului (1), în cazul în care: (...) b) deschiderea procedurii teritoriale de insolvenţă este cerută de: (i) un creditor a cărui creanţă a luat naştere din exploatarea unui sediu situat pe teritoriul statului membru în care se solicită deschiderea procedurii teritoriale sau (ii) o autoritate publică care, în temeiul legislaţiei statului membru pe al cărui teritoriu este situat sediul, are dreptul de a solicita deschiderea procedurii de insolvenţă.”

Cu titlu preliminar, precizează că textele fac trimitere la aceeaşi noţiune de sediu, în accepţiunea Regulamentului (UE) 2015/848.

Din interpretarea per a contrario a textului legal citat mai sus, se deduce următoarea regulă: în cazul în care deschiderea procedurii teritoriale (secundară) de insolvenţă este cerută de una dintre entităţile menţionate la lit. b) pct. (i) sau (ii), aceasta trebuie cerută înainte de deschiderea procedurii principale de insolvenţă. Astfel, doar alte entităţi decât cele menţionate la lit. b) pct. (i) sau (ii) pot solicita deschiderea unei proceduri secundare de insolvenţă ulterior existenţei unei proceduri principale.

În alte cuvinte, o condiţie de admisibilitate a unei cereri teritorială (secundară) de insolvenţă în cazul în care e formulată de entităţile menţionate, este inexistenţa unei proceduri principale de insolvenţă deja deschisă. În speţă, este evident câştigat discuţiei faptul că o procedură principală de insolvenţă există împotriva debitoarei, fiind deschisă pe teritoriul Italiei, după cum rezultă din poziţia tuturor părţilor implicate şi din tocmai înscrisurile anexate cererii formulată de către Municipiul....

Rămâne de analizat dacă reclamanta se încadrează în categoriile de entităţi reglementate de art. 3 alin. (4) lit. b) din Regulamentul (UE) 2015/848. Considerăm că Municipiul .....se încadrează în ambele categorii alternative prevăzute de textul menţionat: creanța afirmată de Municipiul .... constituie impozite privind imobilul proprietatea debitoarei, sediul (dacă se poate considera că există) debitoarei pe teritoriul României, fiind probabil definiţia „creanţei a luat naştere din exploatarea unui sediu; Municipiul .... reprezintă o autoritate publică care, în temeiul legislaţiei române, are dreptul de a solicita deschiderea procedurii de insolvenţă.

În prealabilul susţinerii caracterului nefondat al cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, precizează că nu a formulat o contestaţie, în temeiul art. 72 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.

Totuşi, independent de cele de mai sus, creanţa afirmată de către Municipiul...., pe lângă că nu este în întregime datorată, nu îndeplineşte nici condiţiile impuse de Legea nr. 85/2014 pentru a fi aptă să genereze deschiderea procedurii de insolvenţă.

Precizează că Municipiul....., deşi avea cunoştinţă despre faptul că debitoarea este supusă unei proceduri de insolvenţă în .... nu a procedat la comunicarea Deciziilor de impunere, nici singure nici însoţite de o cerere de plată astfel încât acestea să poată să fie achitate în cadrul procedurii de insolvenţă. Subliniază pe această cale că impozitele pe clădiri datorate pentru perioada ulterioară deschiderii procedurii de insolvenţă reprezintă creanţe curente ale debitoarei.

Cu titlu general, în condiţiile necomunicării către debitoare a Deciziilor de impunere care sunt anexate cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă, creanţele menţionate nu sunt datorate.

Cu titlu specific, aplicabil situaţiei din speţă (debitoarea este supusă unei proceduri de insolvenţă), în lipsa unei cereri de plată efectivă, adresată în condiţii procedurale lichidatorului judiciar din cadrul procedurii de insolvenţă din...., creanţele solicitate de către Municipiul ... nu sunt în mod obiectiv datorate şi exigibile.

Astfel, creanţa susţinută de către Municipiul .... la momentul formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 85/2014, pentru ca Municipiul ... să poată să fie considerat „creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei este creditorul a cărui creanţă asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 60 de zile. Prin creanţă certă, în sensul prezentei legi, se înţelege acea creanţă a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.” ####### exhibată de reclamantă nu este exigibilă de mai mult de 60 de zile, în privinţa tuturor deciziilor de impunere ulterioare deschiderii procedurii de insolvenţă.

O altă consecinţă a lipsei exigibilităţii creanţei este imposibilitatea perceperii penalităţilor, neachitarea debitelor principale nefiind în nici un caz imputabilă debitoarei ci doar lipsei de interes a reclamantei, care nu a urmat procedura de formulare a cererilor de plată pentru creanţele curente, deşi avea toate reperele relevante pentru a se putea adresa lichidatorului judiciar din cadrul procedurii din....În legătură cu deciziile referitoare la plata accesoriilor, debitoarea arată că urmează să formuleze inclusiv o contestaţie şi eventual acţiune în contencios administrativ, în vederea anulării accesoriilor stabilite în mod abuziv de către Municipiul..... La momentul redactării prezentei întâmpinări, o contestaţie în materie fiscală nu este încă introdusă, însă va depune la dosarul cauzei dovada formulării unei asemenea cereri până la primul termen de judecată.

Față de toate cele de mai sus, independent de chestiunile procedurale, privind competenţa instanţei române şi/sau (in)admisibilitatea din mai multe motive a cererii formulată de către Municipiul...., într-un subsidiar de ultim rând, a solicitat respingerea cererii ca nefondată, creanţa menţionată neîndeplinind condiţiile impuse de Legea 85/2014, pentru a fi aptă să conducă la deschiderea unei proceduri de insolvenţă întrucât  nu este exigibilă - nu există o cerere de plată formulată în condiţii procedurale în procedura de insolvenţă din....; implicit, creanţa nu este scadentă cu mai mult de 60 de zile; ....nu are un caracter cert în privinţa accesoriilor stabilite de către Municipiul..., în raport tocmai cu neexigibilitatea obligaţiei principale.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, respectiv tabelul creditorilor, care cuprindea şi creanţa iniţială declarată de Municipiul....

Analizând cu prioritate excepţia de necompetenţă a instanţelor române  invocată de debitor, tribunalul reţine următoarele:

Potrivit art. 3 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvenţă, ce reglementează insolvenţa internaţională, competența de a deschide procedura de insolvență revine instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia se află centrul intereselor principale ale debitorului. Centrul intereselor principale este locul în care debitorul își administrează în mod obișnuit interesele și care este verificabil de către terți.

În cazul unei societăți sau persoane juridice, centrul intereselor principale este prezumat a fi, până la proba contrarie, locul unde se află sediul social. Această prezumție se aplică doar dacă sediul social nu s-a mutat într-un alt stat membru în cele trei luni anterioare solicitării de deschidere a procedurii de insolvență.

Atunci când centrul intereselor principale ale unui debitor este situat pe teritoriul unui stat membru, instanțele unui alt stat membru sunt competente să deschidă o procedură de insolvență împotriva acestui debitor numai dacă acesta are un sediu pe teritoriul acestui din urmă stat membru. Efectele acestei proceduri se limitează la bunurile debitorului situate pe teritoriul celui de-al doilea stat membru.

În cazul în care a fost deschisă o procedură de insolvență în conformitate cu alineatul (1), orice procedură de insolvență deschisă ulterior în conformitate cu alineatul (2) este o procedură secundară de insolvență.

Procedura teritorială de insolvență menționată la alineatul (2) poate fi deschisă doar înaintea deschiderii procedurii principale de insolvență, în temeiul alineatului (1), în cazul în care: “a) o procedură de insolvență nu poate fi deschisă în temeiul alineatului (1) din cauza condițiilor stabilite prin legislația statului membru pe al cărui teritoriu se află centrul intereselor principale ale debitorului; sau (b) deschiderea procedurii teritoriale de insolvență este cerută de:

(i)               un creditor a cărui creanță a luat naștere din exploatarea unui sediu situat pe teritoriul statului membru în care se solicită deschiderea procedurii teritoriale; sau

(ii)             o autoritate publică care, în temeiul legislației statului membru pe al cărui teritoriu este situat sediul, are dreptul de a solicita deschiderea procedurii de insolvență.

În cazul în care se deschide o procedură principală de insolvență, procedura teritorială de insolvență devine procedură secundară de insolvență.”

Tribunalul constată că debitorul nu deţine un sediu pe teritoriul României, astfel cum acesta este definit de regulament.

Conform art. 2 - Definiţii, pct. 10 din Regulamentul (UE) 2015/848, „sediu înseamnă orice loc de derulare de operaţiuni unde un debitor exercită sau a exercitat în ultimele 3 luni înainte de deschiderea procedurii principale de insolvenţă, în mod netranzitoriu, o activitate economică care presupune mijloace umane şi active.”

În consecinţă, pentru a putea fi deschisă o procedură secundară (teritorială) de insolvenţă pe teritoriul unui alt stat membru decât cel unde se situează centrul de interese principale al debitorului, este necesară existenţa unui sediu al acestuia.

Debitorul nu deţine un sediu pe teritoriul României, ci numai o cotă parte dintr-un activ constând în imobilul situat în .... şi care a generat impozitele pretinse de către creditorul Municipiul.... Astfel,  nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate a cererii de deschidere a unei proceduri secundare, constând în existenţa pe teritoriul României a unei activităţi economice care presupune mijloace umane şi fixe, în condiţiile în care debitorul nu a înfiinţat un sediu secundar, punct de lucru, sucursală etc. pe teritoriul României şi nu are nici un angajat care să acţioneze pe teritoriul României.

Raportat la considerentele mai sus relevate, tribunalul va admite excepţia de necompetenţă a instanţelor române  invocată de debitor şi în consecinţă va  respinge, ca nefiind de competenţa instanţelor române cererea de deschidere a procedurii insolvenţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia de necompetenţă a instanţelor române  invocată de debitor şi în consecinţă:

Respinge, ca nefiind de competenţa instanţelor române cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditorul .....în contradictoriu cu debitorul .... SRL cu sediul în..., Vaiano...

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul ....-Năsăud.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 28.06.2019.

Preşedinte,                                     Grefier,