Cod ECLI    ECLI:RO:CABUC:2020:052.000394

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREŞTI

SECŢIA A V-A CIVILĂ

Dosar nr. 13042/3/2019

Nr. dosar Curtea de Apel București 249/2020

DECIZIA CIVILĂ NR. 394

Ședința publică din data de 21 mai 2020

Curtea constituită din:

Președinte :............

Judecător : .............

Grefier : .................

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-debitoare .... împotriva sentinței civile nr. 5208/01.10.2019, pronunțate de Tribunalul București secția a VII-a civilă, în dosarul nr. 13042/3/2019, cauza având ca obiect procedura insolvenței.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns  apelanta-debitoare ........ reprezentată de   avocat    cu împuternicire avocațială colectivă la fila 6 dosar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că procedura de citare a apelantei-debitoare este legal îndeplinită, precum și faptul că aceasta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei, după care,

Apelanta-debitoare ........, prin avocat depune un extras al legii insolvenţei aplicabile în Elveţia arătând că a fost acceptată reciprocitatea de fapt.

Curtea acordă cuvântul părţii asupra cererii în probatoriu.

Apelanta-debitoare ..........., prin avocat solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Curtea încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind-o legală, concludentă şi pertinentă soluţionării cauzei, in temeiul art.255 rap. la art.258 Cpc.

Curtea constată apelul în stare de judecată şi acordă cuvântul apelantei în susţinerea motivelor invocate.

Apelanta-debitoare .............., prin avocat solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei apelate şi în consecinţă, recunoaşterea în România a procedurii străine de insolvenţă deschisă cu privire la .......în Elveţia, prin Decizia din 30.04.2018. Precizează apelanta faptul că reciprocitatea de fapt reiese din răspunsul formulat de Ministerul Justiţiei în sensul că legea elveţiană este identică cu legea română, solicitând totodată să fie avut în vedere şi motivul pentru care a formulat această cerere.

               Curtea declară dezbaterile închise şireţine apelul spre soluţionare.

CURTEA,

               Deliberând asupra apelului de faţă, reţine:

               Prin sentinţa civilă nr. 5208/01.10.2019, pronunțată de Tribunalul Bucureştisecţia a VII-a civilă, în dosarul nr. 13042/3/2019, a fost respinsă cererea de recunoaştere a procedurii străine de insolvenţă, formulată de debitoarea .........

               Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

               Raportat la dispoziţiile art. 287 din Legea nr. 85/2014, instanța a constatat că prin înscrisurile depuse la dosar, reclamanta a dovedit faptul că împotriva acesteia este deschisă o procedură de insolvență cu privire la ......... în Elveția, prin decizia din 30.04.2018 emisă de Tribunalul Civil din Sarine, Fribourg, Elveția, în dosarul nr. 10 2018 791 (fila 13 din dosar), iar dl .......... a fost desemnat în calitate de administrator special al debitoarei.

               De asemenea, conform extrasului eliberat de Registrul Comerțului din Fribourg, Elveția, în prezent, reclamanta ......... se află în insolvență.

               Pentru a se verifica îndeplinirea condiției reciprocității în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și Elveția, instanța a dispus efectuarea unei adrese către Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, care prin adresa de răspuns ........ a comunicat instanței faptul că nu există între România și Elveția un cadru convențional bi-multilateral aplicabil cu privire la recunoașterea efectelor hotărârilor judecătorești pronunțate în materie de faliment.

               Față de inexistența unui cadru legal de reglementare între cele două state, instanța a apreciat că nu este îndeplinită condiția expresă a reciprocității astfel cum este prevăzută de art. 289 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2014, sens în care a respins cererea de recunoaștere a procedurii străine de insolvență formulată de debitoarea ....., prin administrator special, ca neîntemeiată.

               Împotriva acestei hotărâri, a declarant apel debitoarea ....., solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinţei apelate şi în consecinţă, recunoaşterea în România a procedurii străine de insolvenţă deschisă cu privire la DPH în Elveţia, prin Decizia din 30.04.2018.

               În susţinerea apelului s-a arătat că instanţa de fond nu a prezentat niciun argument şi nu a motivat cum a ajuns la concluzia că în cauză trebuie dovedită existenţa unei reciprocităţi de drept şi nu doar a uneia de fapt. Instanţa a considerat că inexistenţa unui cadru legal de reglementare între cele două ţări conduce la neîndeplinirea condiţieireciprocităţii prevăzută de art. 289(1) lit.e din Legea nr.85/2014.

Faţă de răspunsul formulat de Ministerul Justiţiei consideră apelanta că în cauză este incidentă o reciprocitate de fapt între prevederile dintre cele două state în materia insolvenţei. Prevederile aplicabile în cauză nu stabilesc că reciprocitatea în cazul recunoaşterii trebuie să fie de drept, putând fi şi de fapt.

               S-a arătat că în cauză este incidentă o reciprocitate de fapt între prevederile dintre cele două state în materie de insolvenţă, având în vedere că prevederile art. 166-174 din Codul federal al Elveţiei privind dreptul international privat reglementează recunoaşterea în Elveţia a oricăror hotărâri străine pronunţate în materie de faliment în condiţii similare cu cele prevăzute de Legea nr.85/2014.

Examinând hotărârea atacată în raport de înscrisurile dosarului şi de motivele invocate, Curtea apreciază ca nefondat apelul declarat, pentru următoarele considerente:

Curtea reţine faptul că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.

Astfel, ca şi prima instanţă, Curtea reţine aplicabilitatea în prezenta cauză a disp. art.287 din Legea nr.85/2014, potrivit cărora reprezentantul străin are calitate procesuală activă pentru a formula în faţainstanţeiromâneşti competente o cerere de recunoaştere a procedurii străine în care acesta a fost desemnat. Instanţa astfel sesizată examinează ex officio dacă este competentă, potrivit prevederilor art. 276.

    (2) Cererea de recunoaştere va fi însoţită de unul dintre următoarele documente:

    a) o copie certificată a hotărârii de deschidere a procedurii străine şi de desemnare a reprezentantului străin;

    b) o adeverinţă emisă de instanţa străină prin care se certifică existenţa unei proceduri străine şi desemnarea reprezentantului străin;

    c) în lipsa mijloacelor de probă prevăzute la lit. a) şi b), orice altă dovadă de deschidere a procedurii străine şi de desemnare a reprezentantului străin, admisibilă în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999 pentru aderarea României la Convenţia cu privire la suprimarea cerinţeisupralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, aprobată prin Legea nr. 52/2000, cu modificările ulterioare, ori de alte tratate, convenţii sau orice altă formă de acord internaţional, bi- sau multilateral, la care România este parte.

               De asemenea, potrivit art. 289 din Legea nr.85/2014, (1) Sub rezerva dispoziţiilorart. 278, procedura străină va fi recunoscută în măsura în care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

    a) procedura străină reprezintă acea procedură prevăzută la art. 5 pct. 49;

    b) reprezentantul străin care solicită recunoaşterea este acea persoană sau autoritate prevăzută la art. 5 pct. 56;

    c) cererea de recunoaştereîndeplineştecondiţiile stabilite la art. 287 alin. (2);

    d) cererea de recunoaştere a fost formulată în faţainstanţei competente prevăzute la art. 276;

    e) există reciprocitate în ceea ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea.

               Din analiza acestor texte legale rezultă condiţiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se dispune recunoaşterea unei proceduri străine.

               Printre aceste proceduri se numără şi cea privind reciprocitatea cu privire la efectele hotărârilor străine între România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea.

Cu privire la această condiţie apelanta a susţinut că ar fi suficientă o reciprocitate în fapt, nu una în drept.

Curtea reţine faptul că reciprocitatea este de două feluri, respectiv de drept şi de fapt.

Legiuitorul român nu a stabilit în concret felul reciprocităţii, de fapt sau de drept., astfel că nu este  exclusă reciprocitatea de fapt.

De asemenea, Curtea reţine faptul că prima instanţă nu a analizat şi posibilitatea existenţeireciprocităţii de fapt, însă acest aspect va fi analizat de către instanţa de apel, astfel că orice vătămare care s-ar fi putut produce apelantei este înlăturată.

Curtea reţine faptul că apelanta avea obligaţiaconform art.249 alin.1 CPC, să facă dovada reciprocităţi de fapt însă nu a făcut această probă.

Astfel, reciprocitatea de fapt rezulta din existenta unor cazuri in care fiecare stat a dat curs cererilor provenite din celălat stat. În prezenta cauză apelanta a susţinut doar că există această reciprocitate de fapt însă nu a fost depusă vreo hotărâre a  instanţelor din Elveţia cu privire la recunoaşterea unei proceduri de insolvenţă deschisă de către o instanţă din România, hotărâri ce ar fi putut fi obţinute prin misiunile diplomatice.

În ceea ce priveşte adresa emisă de Ministerul Justiţiei (f.86 dosar fond), Curtea costată faptul că  din acest înscris nu rezultă o reciprocitate de fapt, chiar apelanta prin cererea de apel menţionează că prin această adresă nici nu se confirmă, nici nu se infirmă existenţa unei reciprocităţi între cele două state, România şiElveţia.

Pe cale de consecinţă, tribunalul în temeiul  art. 480 Cpc, va respinge apelul ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

            DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta-debitoare......, împotriva sentinţei civile nr. 5208/01.10.2019, pronunțate de Tribunalul Bucureştisecţia a VII-a civilă, în dosarul nr. 13042/3/2019, ca nefondat.

Definitivă.           

               Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21.05.2020.

PREȘEDINTE,                                                                         JUDECĂTOR,

                                                   GREFIER,